CUVÂNT ÎNAINTE

Paginile ce urmează destăinuie acţiunea de teroare declanşată de regimul comunist din ţară în penitenciarul Piteşti din anii 1950-1951, după cum şi gândurile şi simţămintele ce m'au stăpânit în acest răstimp cât am fost deţinut acolo.

Aşa cum titlul cărţii o spune, e vorba de « masca » ce — potrivit părerii iniţiatorilor acelei acţiuni — o purtau toţi deţinuţii, şi care trebuia să fie dată jos.

O parte din oribilele fapte descrise aici vor fi poate pentru unii cititori de necrezut. Dar, de se va face cândva lumină completă asupra întregii acţiuni criminale de la Piteşti, atunci se va vedea, de bună seamă, că în cuvintele mele nu se exprimă întreaga tortură fizică şi morală la care au fost supuşi cei peste o mie de deţinuţi politici din acest penitenciar.

Teroarea descrisă în această carte, sistemul ei diavolesc, are un început îndepărtat. II găsim învăluit de mister în închisorile din Rusia în primii ani după revoluţia bolşevică. Ceea ce s'a întâmplat în penitenciarul Piteşti este, desigur, reeditarea — după 30 de ani — a « reeducării » prin teroare din Uniunea Sovietică, reeditarea unei terori şi mai inumane, căci mai perfectă, şi care viza anihilarea personalităţii individului.

Ceea ce s'a petrecut la Piteşti urma, după cât se părea, să se înfăptuiască şi în celelalte închisori. Dar, slavă Cerului! — când teroarea ajunsese la paroxism, când Piteştiul devenise un infern, un ordin îi pune capăt! Cum s'a ajuns la el? Ce l-a determinat? Răspunsul e mai complex decât s'ar părea!

Am căutat să redau cât mai fidel inumanul manifestat atât de bestial la Piteşti. Retrăindu-l în paginile ce urmează, m'am străduit să-l sustrag influenţei simţămintelor dureroase ce mi le-a trezit pentru a nu exagera cu nimic forma în care s'a prezentat. O strădanie inutilă, s'ar putea spune! Căci, ce fantezie bolnavă l-ar putea întruchipa mai sălbatec, mai oribil, mai neomenesc?!

Bineînţeles, numele deţinuţilor, care mai sunt în viaţă, sau am crezut astfel, a fost schimbat.

Miinchen, Februarie 1978