STENOGRAMA
TALK-SHOW-ului lui Filip Stoler din 15 iunie 1997 - 2
M.P.: “Încercãm
sã mergem mai
departe domnule Voican ?”
G.V.V.: “Mergem
mai departe dar,
nu m-aţi convins
de ilegitimitatea noastrã,
cã sper cã
nu de a mea, personalã,
vã referiţi.....”
M.P.: “Incontestabil cã
nu la a dumneavoastrã personalã
ci, numai la
a dumneavoastrã în
calitate de component
al unei anume
echipe”.
F.S.: “Domnu’
Popescu,.....”
M.P.: “Da ?”
F.S.: “.....am
sã vreau sã
mai iau şi,.....în
continuare, ascultãtori.....”
G.V.V.:
Domnul Popescu, am
luat puterea prin
Revoluţie ? Am luat-o ! Dupã aia,
am câştigat alegerile ?
Le-am
câştigat !
Acuma,
au câştigat ceilalţi
alegerile ?
Le-au
câştigat !
Fiecare
este legitim în
urma acstor acte,
perfect conforme cu o ordine
democraticã”.
M.P.: “Ããã...,
domnu’ Voican, în
legãturã cu asta,
haideţi sã fim
foarte scurţi şi
concreţi.
Una
este legitimitatea realã
şi alta este
cea obţinutã prin
fraudã !”
G.V.V.: “Care e
frauda ?”
M.P.: “Frauda
a fost cã, în permanenţã
aţi uzat de
metoda manipulãrii pentru
a vã atinge scopul !”
G.V.V.: “Atuncea putem
susţine.....”
M.P.: “Inclusiv, inclusiv
în cazul evenimentelor.....”
G.V.V.: “Domnule,
de ce actualii nu
au fãcut fraudã,
nu ?”
M.P.: “Pãi,
rãspundeţi-vã dumneavoastrã care
îi acuzaţi !”
G.V.V.: “Pãi dar eu nu-i
acuz, dar dumneavoastrã spuneţi cã....., am
manipulat. Pãi da
aşa pot sã
spunem cã şi
C.D.R.-ul a manipulat
acuma şi a
obţinut, prin fraudã
electoralã, rezultatul respectiv”.
M.P.: “Domnul
Voican.....”
G.V.V.: “.....stãm
în faţa realitãţilor.....”
M.P.: “Pãi da asta, asta
vã şi conjur sã facem. Dmneavoastrã nu
încercaţi sã faceţi
un salt în
timp, între 1990
şi 1996. Timpul trece
şi creeazã nişte
anume premise.”
G.V.V.: “Bun ! Şi contestaţi
alegerile din ‘90 ?”
M.P.: “Ããã...,
sub aspectul legitimitãţii unor concurenţi, evident. Şi n-am
fost singurul, eu. Multã lume
a fãcut-o, şi
asta.....”
G.V.V.: “Bine
da, n-au fost
contestate.....”
M.P.: “Domnul, domnul
Voican, multã lume
a fãcut-o, a
crezut-o, şi asta
v-a obligat sã
recurgeţi la ceea
la ce aţi recurs în
13-15 iunie. Pentru intimidare !
G.V.V.: Intimidarea
cui ? când am
câştigat ?”
M.P.: “A tuturor
celor care gândesc
aşa cum gândesc
eu.....”
G.V.V.: “Când
am avut un
rezultat formidabil. De ce
mai trebuia sã
intimidãm pe cineva ?”
M.P.:
“Din acelaşi motiv
pe care vi
l-am spus anterior,
criza de legitimitate, domnu’ Voican ! Pe
care, dumneavoastrã nu
o recunoaşteţi şi
nu o veţi recunoaşte niciodatã !”
G.V.V.: “Care era
criza dom’le ? Nu vã
supãraţi, nu vã
pot urma în
acest mod de
gândire.....”
M.P.: “Ãhã.....,
treaba dumneavoastrã, din
moment ce vã
favorizeazã modul dumneavoastrã de gândire”.
G.V.V.: “Nu domnule dar, am
câştigat nişte alegeri,
de ce mai trebuia sã
intimidãm, pe cine sã
mai intimidãm ? Pe ãia
care ne-au votat
în proporţie de
67% ?”
M.P.: “Vedeţi dumneavoastrã, cei ca dumneavoastrã, cei ca dumneavoastrã ca grup, donmu’
Voican, nu ca
persoanã, dumneavoastrã, da ? Sã fiu
foarte clar ! Da
?”
G.V.V.: “Da,”
M.P.: “Cei ca
dumneavoastrã.....”
G.V.V.: “Vã mulţumesc
cã îmi faceţi aceastã disţinctie,.....”
M.P.:
“Da, pãi e
necesarã, ca sã
nu mã interpretaţi greşit ! Ããã...,
domnu’ Voican, cei
ca dumneavoastrã, fac
o permanentã greşealã,
şi asta este
şi acuza care
permanent li se
aduce, dumneavoastrã nu
vã puteţi dezbãra
de un anume mod de a
privi
realitatea care, vã
este specific. Asta e
! Este
criza dumneavoastrã, vã
priveşte, şi de
aia aţi ajuns
în, cum sã
spun, în situaţia
în care vã
gãsiţi, cã aţi
pierdut nişte alegeri,
atunci când nici
nu v-aţi fi
aşteptat !”
G.V.V.: “Dom’ne da,
o datã şi-o datã, trebuia
sã mai pierdem, cã alfel
în asta este
esenţa democraţiei”.
M.P.: “Sigur
cã da,......”
G.V.V.: “Am mai spus, dacã
11 ani ar fi fost
la putere Iliescu,
n-aţi fi spus
cã e incredibil, cã nu
se poate, cã.....,
ei uite cã.....,
s-a dovedit cã
atunci când, ããã...,
opinia electoratului vrea,
se schimbã.....”
M.P.: “Domnu’
Voican, vã admir şi,
nu pot sã spun.....”
G.V.V.: “......este
falsã,.....este fals acest
rezultat obţinut.....”
M.P.: “Din
punctul dumneavoastrã de
vedere, da !”
G.V.V.: “Poftiţi ?”
M.P.: “Din
punctul dumneavoastrã de
vedere, la nivel
de afirmaţie, da !”
G.V.V.: “Adicã cum ?
C.D.R.-ul n-a câştigat.....”
M.P.: “Sunteţi ipocrit
domnu’ Voican......”
G.V.V.: “Nu
sunt ipocrit domnu’,
de ce mã faceţi ipocrit ?”
M.P.: “Pentru cã
ãsta este cuvântul
cre vi se adecveazã. Şi dumneavoastrã şi domnul Iliescu
sunteţi ipocriţi. Faceţi nişte
salturi permanente în
timp, în scop
diversiv, aşa !?! pe
lângã asta, uzaţi
şi încercaţi sã
induceţi falsul în
lanţul logic, pentru
a vã acredita nişte puncte
de vedere pe
care, altfel, nu
le puteţi susţine.”
G.V.V.: “Domnule,
consideraţi cã nu
este meritul nostru
cã C.D.R-ul a
câştigat alegerile ?”
M.P.: Nu !
Nu e al dumneavoastrã, este
al lor !”
G.V.V.: “Pãi da de ce ?
Noi am
creat acest sistem
care funcţioneazã în
aşa fel încât
se poate şi
pierde. Cã dacã
ne cramponam la
putere, nu ar
mai fi câştigat nimeni, niciodatã. Dacã ne
atribuiţi aceastã intenţie
de dominaţie şi
de manipulare perpetuã.
Înşelãciune !
De
ce n-am înşelat
şi acuma ?
M.P.: “Domnu’
Voican, pãi dumneavoastrã vãdiţi aceastã tentaţie
şi aceastã tendinţã
prin ceea ce
întelegeţi prin “opoziţie
constructivã” şi ceea
ce este ea
în realitate”.
G.V.V.: În
general ni se
imputã cã nu facem destulã opoziţie.....”
M.P.: “Da (?),
nu ştiu de
cãtre cine ? Probabil
din rândurile....., din
interiorul mişcãrii.....”
G.V.V.: “Opinia publicã. Şi chiar
actualii guvernanţi, sunt
miraţi cã suntem
atât de....., ããã...,
docili în opoziţie.”
F.S.: “Domnu’
Popescu,.....”
M.P.: “Da ?”
F.S.: “.....subiectul este mineriada şi.....”
M.P.: “Pãi,
da.....”
F.S.: “.....haideţi sã mai lãsãm
şi pe altcineva.....”
M.P.: “Bun !”
F.S.: “Da ? Bine ?.....”
M.P.: “Da !”
F.S.: “Vorbim,.....”
M.P.: “Toatã stima !”
F.S.:
“Domnu’ Voican
?.....Ããã..., uitaţi ce
mai zice aici.....,
ããã..., în carte,
cã domnul Cristescu....., ããã..., ar fi
fost....., ããã..., printre
ei....., ããã..., ce ziceţi de
asta ?”
G.V.V.:
“Dom’ne, îl priveşe
pe dânsu’, eu
n-am auzit, pânã
acuma cã ããã...,
Cristescu ar fi
fost printre ei. Io-l ştiam la
Ministerul de..... Interne.
În toatã perioada
aia, întrucât ããã...,
ulterior a fost
chemat la noi,
la Guvern, la
discuţii deci, în
13, a fost la....., Interne
şi....., ããã..., biroul
lui a fost afumat de
sticlele incendiare, şi
s-au retras pe
la etajul 6,
iar ulterior a
fost chemat la
Guvern, pentru dispoziţii
şi pentru....., raport,.....”
F.S.: “Şi
asta....., credeţi cã e o
invenţie ? Treaba asta
a domnului Stãnculescu ?.....”
G.V.V.: “Cred cã
e o confuzie !”
F.S.: “O
confuzie ?”
G.V.V.: “Da !”
F.S.: “O
confuzie? Dar.....ããã..., şi-a asumat-o !
Când spui
aşa ceva, spui :
cred cã era.....,
da’ nu dai aşa.....,”
G.V.V.: .....”Dom’ne....., nu....., eu nu
discut declaraţiile domnului
general Stãnculescu, de
atunci.....”
F.S.: “Atunci, haideţi
sã vã întreb o chestiune
care.....”
G.V.V.: “.....iar
ceea ce aţi
citat din mine,
nu face decât
sã confirme....., sigur,
ããã...”
F.S.: “.....coerenţa declaraţiilor dumneavoastrã.....”
G.V.V.: “Nu ! Faptul
cã....., memoria.....nu....., mã
ajutã şi exact
ããã..., cam aceleaşi
lucruri le-am spus,
atunci, erau mult
mai proaspete.....”
F.S.: “Da.....,
da....., da.....”
G.V.V.:
“..... şi vã
repet, ããã..., grupurile
de mineri....., care
se aflau....., oricum,
într-un mediu strãin,
în Bucureşti....., nu
puteau fi chiar
aşa de uşor ããã..., preluate
de cãtre alţii,
care se îmbrãcau
în mineri.....”
F.S.: “Pãi asta-i
meseria celor.....”
G.V.V.:
“.....ei se cunosc
între ei, îşi
cunosc şefii....., sunt
foarte bine ierarhizati....., v-am spus, trãind
acolo, în subteran,
ei au o altã perceptie
a pericolului, şi,
ããã..., tocma’ forţa
lor constã încât
ããã..., respectã o
ierarhie strictã..... au....., sunt,
ortacii respectivi, au
un şef, o.....,
un şef brigadier, un..... tehnician....., un inginer, adicã,
nu putea, oricine
sã....., îi ããã...,
facã sã....., îi,
cã au.....”
F.S: “Şi credeţi
cã toate astea.....,
sunt invenţii ?”
G.V.V.: “.....au apãrut
civili, care le-au.....,
au apãrut civili
care le-au indicat
diverse sedii....., spre
care sã se-ndrepte
şi, sã..... comitã
acolo violenţe, asta-i
altceva.....”
F.S.: “Da’,
credeţi cã sunt invenţii astea ?..... cu
securişti, cu astea ?.....”
G.V.V.: “Eu refuz sã cred
cã, s-au ããã...,
între ei, era
posibil sã se
infiltreze nemineri îmbrãcaţi
în mineri, pentru
cã, nu ar fi avut.....,
ei se cunosc foarte bine
între ei şi
nu urmau decât,
în grupuri, de
oameni care ããã...,
prezentau, şi acolo
în subteran....., o
anumitã echipã. Nu
se rãzleţeau, necunoscuţi, şi sã formeze
grupuri de mineri
din diferite locuri,
ei au menţinut aceastã, stratificaţie a lor.....”
F.S.: “Haideţi
sã....., sã abordãm
un subiect.....”
G.V.V: “.....aşa-mi închipui,
şi, altfel nu
ar fi fost posibil sã.....,
se deplaseze în
Bucureşti, sã aibe,
ei au avut totuşi o.....,
o....., cum sã
vã spun eu,
o evoluţie, şi
o acţiune destul
de coerentã, şi
erau, tot timpul....., ããã..., comandaţi de.....,
mai marii lor”.
F.S.: “Ããã..., ããã...,
aici.....ããã..., o chestiune
care deja, în
ziua de astãzi
stârneşte un..... ããã...,
un zâmbet, un
zâmbet larg pe
faţa celor care
ascultã. “Consider cã.....”, staţi
aşa....., deci, “.....Am
avut şedintã în
15 iunie.....” asta
e declaraţia dumneavoastrã, “.....dimineaţa,
şi ne-am întrebat
cum sã-i scoatem
pe mineri din
oraş. Consider cã
Televiziunea a fost
imparţialã, mi-am ras
barba, sã nu
fiu recunoscut, pentru
cã în noaptea de 13-14 iunie şi în
15 iunie,.....” spun cei
care au scris
cartea..... ããã..., dumneavoastrã aţi cutreierat Bucureştiul, spun ei, conducându-i pe mineri....., şi.....”
G.V.V.: “Da’
nu veniserã, la
momentul când m-am
ras, nu veniserã
minerii dom’ne, asta
este o intervertire a datelor.....”
F.S.: “
Daaa ?.....”
G.V.V.:
..... şi, vã
spun, mi se
pare ridicol, ca
acuma dupã 7
ani, sã refacem
cronologia, când m-am
ras eu ? Eu m-am
ras imediat dupã
ce, am venit de la
Senat, am fost
la Guvern.....”
F.S.: “Cu
ce scop ?..... sau.....”
G.V.V.: “.....am vãzut situaţia, confuzã, întrucât....., Ion Iliescu, Petre Roman, toţi, eram acolo în, în..... Calea Victoriei, în sediul guvernului şi, primeam cele mai aberante şi contradictorii ştiri, despre ceea ce se întâmplã. Şi atuncea, am