CINE  POARTà RESPONSABILITATEA  ŞI,  CINE  SUNT  VINOVAŢII  PENTRU  PRODUCEREA,  DESFÃŞURAREA  ŞI  CONSECINŢELE  MINERIADEI  DIN  13-15  IUNIE  1990 ?        - Mihai Gheorghiu

 

   

   Care  au  fost  consecinţele ?

 

   Credem  cã,  înainte  de  a  da  rãspunsul  la  aceastã  întrebare,  se  impun  câteva  precizãri  anticipative.

   Fãrã  îndoialã,  consecinţele,  o  admite  astãzi  toatã  lumea,  au  fost  mai  degrabã  nefaste  decât  benefice,  chiar  şi  pentru  cei  ce  le-au  putut  aprecia  ca  atare,  la  momentul  producerii  evenimentelor.   Poate    asta  demonstreazã,  cum  nu  se  putea  mai  bine,  valabilitatea  proverbului :  Socoteala  de  acasã,  nu  se  potriveşte  cu  cea  din  târg !”

   Şi  asta  deoarece,  dupã  pãrerea  noastrã,  consecinţele  faptului    acele  evenimente  s-au  produs,  aşa  cum  s-au  produs,  ba,    într-o  formã  oarecum  diferitã  atât  în  privinţa  mobilului  cât  şi  în  cea  a  modus  operandi”-ului,  au  putut  fi  reeditate  dupã  numai  15  luni,  se  împart,  în  douã  categorii  distincte,  fiecare  din  ele,  cu  câte  trei  perioade  de  efect.

   Cele  douã  categorii  ar  fi :  consecinţe  în  plan  intern (naţionale)  şi  consecinte  în  plan  extern (internaţionale).

   Cele  trei  perioade,  corespunzând  fiecãreia  din  aceste  categorii  ar  fi :  cea  imediatã (desfãşurãrii  evenimentelor),  cea  pe  termen  scurt (urmãtoarele  15  luni  de  la  desfãşurarea  evenimentelor)  şi,  în  fine,  cea  pe  termen  mediu  şi  lung (urmãtorii  7  ani  şi  viitorul  previzibil).

   În  cele  ce  urmeazã,  vom  încerca    le  enumerãm  ţinând  cont  de  clasificarea  propusã.

 

   Consecinţe  în  plan  intern

   imediate

    -  6  morţi,  declaraţi  oficial !

   -  un  numãr  necunoscut  de  morţi,  înhumaţi  neoficial  în  Cimitirul  Strãuleşti  din  Capitalã  sub  inscripţionarea  neidentificat-iunie  ‘90” !

   -  peste  1.000  de  persoane,  arestate  de  persoane  civile,  care  nu  şi-au  declinat  calitatea  ori  identitatea,  şi  reţinute  în  baza  unor  mandate  de  arest  preventiv  ilegal  pe  termene  variind  între  48  de  ore (839  persoane)  şi  68  de  zile (106  persoane).

   -  molestarea,  în  diverse  grade  de  gravitate  a  unui  numãr  necunoscut  de  persoane  civile,  locuitori  ai  Capitalei,  bãnuiţi  de  agresori  a  fi  intelectuali  ori  studenţi” !

   -  organizarea  unui  proces,  discutabil  din  toate  punctele  de  vedere,  intentat  unui  grup  de  106  persoane,  sub  învinuiri  de  genul : “ tulburare  gravã  a  liniştii  şi  ordinei  publice  şi  ultraj  contra  bunelor  moravuri”,  având  drept  consecinţã,  amendarea  contravenţionalã  cu  1.000  lei  a  inculpaţilor” !

   -  terorizarea,  timorarea  şi  intimidarea,  aproape  în  totalitate,  a  populaţiei   Capitalei,  timp  de  3  zile,

   -  fuga  peste  hotare,  ori  rãmânerea  în  afara  acestora,  a  unui  numãr  nedeterminat  de  persoane  îngrozite  de  desfãşurarea  evenimentelor,  de  predilecţie,  aceştia  fiind,  tineri  ori  intelectuali,

   -  intimidarea  ori  inhibarea  reprezentanţilor  partidelor  politice  din  opoziţie”,  fapt  ce  a  permis  o  libertate  totalã  de  acţiune  politicã  a  forţei  politice  la  putere”,  şi  alterarea  climatului  democratic  pe  termen  lung,

   -  pagube  materiale  imense  (irecuperabile  şi  necompensate)  aduse  unor  lãcaşuri  de  culturã (Universitatea  Bucureşti  şi  Facultatea  de  Arhitecturã,  Televiziunea),  localuri  ale  Administraţiei  (distrugerea  totalã,  prin  incendiere,  a  sediului  SRI  din  Calea  Victoriei,  ori  parţialã,  a  sediului  Poliţiei  Capitalei),  a  unor  instalaţii  ţi  aparaturi  ultrasofisticate (computere,  fax-uri,  aparaturã  de  laborator,  etc.),  a  unor  sedii  şi  dotãri  ale  partidelor  politice  de  opoziţie,

 

   pe  tremen  scurt (15  luni)

 

   -  crearea  condiţiilor (scontate)  pentru  impunerea  de  mãsuri  legislative  discreţionare  (în  Parlament)  venind  din  partea  majoritãţii  politice  aflatã  la  putere  (cel  mai  bun  exemplu  constituindu-l,  noua  Constituţie  adoptatã  la  21  noiembrie  ‘91),

   -  constituirea  unei  opoziţii  democratice  parlamentare  cu  rol  decorativ”,

   -  sãdirea  în  rândul  opoziţiei  politice  şi  al  populaţiei,  a  unor  acute  resentimente  şi  constituirea  unei  sciziuni  sociale  bazate  pe  ideologia  luptei  de  clasã  promovatã  în  mod  consecvent  de  noua  putere  politicã,

   -  declanşarea  unui  proces  de  reformã  economicã  de  piaţã  originalã“,  care  în  fapt  urmãrea  o  perpetuare  a  regimului  etatist  asupra  proprietãţii,  încurajarea  şi  promovarea  unei  clientele  politice,  economice  şi  financiare  de  provenientã  ex-PCR  ori  din  aparatul  fostei  Securitãţi,  favorizarea  instituirii  unei  corupţii  generalizate (afectând  în  primul  rând  nivelele  de  vârf  ale  structurilor  statului),  declanşarea  unui  proces  de  restauraţie  neo-comunistã  vizând  întregul  aparat  de  stat,  economic,  financiar,  bancar,  etc.,

   -  infiltrarea  cu  agenţi  provocatori  ori  de  informaţii  a  tuturor  partidelor  politice  de  opoziţie.

 

   pe  termen  mediu (7  ani)

 

   -  crearea  condiţiilor  favorizante  instituirii  a  ceea  ce  avea    capete  numele  de  regimul  Iliescu  (în  special  dupã  momentul  transformãrii  FDSN  în  PDSR,  din  11  iulie  ‘94),

   -  continuarea  şi  desãvârşirea  procesului  de  pedeserizare  a  tuturor  structurilor  şi  aparatelor  de  stat  şi  ale  administratiei,

   -  asocierea,  cu  partidele  satelite  de  orientare  naţionalist-extremistã  şi  nostalgic  comuniste,  în  actul  de  exercitare  al  puterii,

   -  menţinerea  şi  continua  alimentare  a  unei  stãri  de  învrãjbire  şi  adversitate  socialã  şi  politicã,  prin  recurs  la  tot  felul  de  acţiuni  cu  caracter  diversionist (utilizãnd  în  acest  scop  elementele  subversive  infiltrate, din  timp,  în  structurile  respective),

   -  cultivarea  unei  politici  interne  şi  internaţionale  cu  un  pronuntat  caracter  demagogic  şi  politicianist,  uşor  detectabil  ca  urmare  a  discrepanţei  dintre  declaraţii  şi  fapte  ori  mãsuri  concrete  adoptate.

   -  urmare  a  aplicãrii  consecvente  a  unei  politici  ce  a  adus  dupã  sine  o  gravã  degradare  a  nivelului  de  trai  al  populaţiei,  dar  şi  a  climatului  economic,  social  şi  politic  intern,  regimul  a  intrat  într-o  crizã  totalã  şi  generalizatã  care  a  adus, pe  cale  de  consecinţã,  pierderea  puterii.

 

   Consecinţe  în  plan  extern

   imediate

 

   -  o  stare  de  indignare,  repulsie  şi  dispreţ,  ca  rezultat  al  circumstanţelor  în  care  s-au  petrecut  evenimentele,

   -  proteste  şi  presiuni  venite  din  partea  unor  organisme  şi  organizaţii  internaţionale,

   -  instituirea  unei  stãri  de  circumspecţie  în  privinta  intenţiilor  real  democratice  ale  puterii  din  România.

 

 

   pe  termen  scurt (15  luni)

 

   -  instituirea  unei  monitorizãri  a  României  pe  multiple  planuri  şi  sub  diverse  forme,  cu  scopul  detectãrii  intenţiilor  şi  orientãrii  reale  a  democraţiei  originale  românesti,

   -  o  pronunţatã  tendinţã  de  izolare  a  României  în  raport  cu  democraţiile  occidentale (în  special  dupã  recursul  la  a  treia  mineriadã”),

   -  o  evidentã  izolare  a  oficialitãţilor  române,  prin  promovarea  unei  rezerve,  diplomatic  mascate,  în  relaţiile  cu  acestea,

   -  instituirea  unor  misiuni  de  explorare  şi  supraveghere  a  respectãrii  angajamentelor  oficialitãţilor  în  toate  domeniile  importante (vezi,  clauze  şi  termene  ale  unor  angajamente  de  sprijin,  misiunea  de  monitorizare  a  “embargoului”  impus  Iugoslaviei,  etc.)

 

   pe  termen  mediu (7  ani)

 

   -  perpetuarea  rezervelor  la  adresa  intenţiilor  reale  ale  regimului  Iliescu  odatã  cu  instituirea  indubitabilã  a  acestuia  şi  a  mãsurilor  la  care  a  recurs,

   -  exercitarea  de  presiuni  şi  constrângeri,  preponderent de  facturã  economico-financiarã  culminând  cu  sistarea  tranşelor  de  împrumut  venind  din  partea  FMI  ori  Bãncii  Mondiale,

   -  repetate  atenţionãri  mai  mult  ori mai  puţin  discrete,  venite  pe  canale  diplomatice,  la  adresa  personalului  diplomatic  din  strãinãtate  de  o  anume  provenienţã (ex-comunistã  ori  agenţi  ai  serviciilor  secrete  nationale  ori  strãine)

   -  promovarea  unor  recomandãri,  venite  din  partea  unor  organisme  occidentale (vezi  Recomandarea  1012  a  OSCE),  cu  scop  de  atenţionare  şi  test,  ori  a  unor  teste  propriu-zise (vezi  Chestionarul  principiilor  şi  criteriilor  de  integrare  în  Uniunea  Europeanã)

   -  ca  rezultat  al  deplinei  edificãri  în  privinţa  stadiului  democratic  atins,  al  ritmului  şi  performanţelor  atinse  în  procesul  de  Reformã   globalã,  al  direcţiei  reale  de  orientare  a  democraţiei  originale  promovatã  de  regimul  Iliescu”,  respingerea  admiterii  României  în  primul  val  al  integrãrii  în  NATO  şi  Uniunea  Europeanã.