Curtea de Apel Bucuresti, Splaiul independenţei nr 5 sector 4, Bucureşti

-pentru dosarul 1636/122/2012 (1872/2013 ), Secţia 3 civilă ,complet 5, termen la 20.02.2014

Domnule preşedinte, subsemnatul Viorel Rovenţu, domiciliat în comuna Stănesti, sat Stăneşti, nr. 7, jud. Giurgiu, cod poştal 087215, reclamant în cauza 1636/122/2012, formulez prezenta

COMPLETARE LA RECURS

în urma aflării hotărîrii nr.4 a Tribunalului Giurgiu, din 3.02.2014 (încă necomunicată mie), care completează dispozitivul din sentinţa 40 din 21.03.2013, pe care am recurat-o la 21.09.2013.

Vă rog să constataţi că hotărîrea privind cele două capete de cerere despre care instanţa de fond nu se pronunţase, este netemeinică, intrînd în contradicţie cu sentinţa pentru capătul 1, prin care a fost recunoscut caracterul politic al condamnării mele din 1983. După ce s-a admis acest caracter, cum e posibil să mi se nege dreptul la indemnizaţia de rigoare, pe baza legii 118/1990? După ce s-a reţinut că am vrut să înfrunt cu arma în mîna dictatorul (executat la 25.12.89 pentru genocid), cum e posibil să nu se constate că mă încadrez în prevederile OUG 214/1999, dar nu am avut cum să fac demersurile de rigoare la timp? Iar dacă se analizează, aşa cum am cerut, modul abuziv in care am fost tratat de justiţie înainte şi după 1990, cum se poate respinge cererea mea de a se constata-conex că am fost şi victima unor abuzuri judiciare cu substrat politic, care m-au privat de libertate, de drepturile de fost deţinut politic şi de condiţii normale de existenţă? Eliberarea mea în 1999 a intrerupt executarea unei pedepse recunoscute acum (în baza L221/2009)- ca avînd caracter politic. Conform legii şi prevederilor CEDO se impune eliminarea efectelor sentinţei din 1983, inclusiv printr-o constatare care să permită repararea încarcerării abuzive pînă în 1999 şi încălcării dreptului meu la justiţie- pînă azi.

In recursul depus la 21.09.2013 şi în întîmpinarea faţă de recursul părţii pîrîte am prezentat argumente pentru toate cele trei capete de cerere, deşi două dintre ele nu erau încă tratate de instanţa de fond. Acele consideraţii rămîn valabile şi după completarea dispozitivului, cu menţiunea că probatoriul s-a îmbogăţit între timp cu declaraţii şi documente semnificative găsite la CNSAS, depuse de mine cu ocazia completarii fondului, care au permis consolidarea argumentaţiei- în nota depusă de mine în noiembrie 2013 tribunalului Giurgiu. Vă rog să luaţi în consideraţie această actualizare, inclusiv la nivelul probelor care ar mai putea fi administrate (partea a 7a a notei), dacă sînt considerate necesare şi sînt ajutat în obţinerea lor. Documentele găsite în octombrie 2013 intăresc probatoriul deja consistent depus înainte de 21.03.13- pentru capătul 1 şi - pentru capetele 2 şi 3- dovedesc că am fost victima unor abuzuri judiciare grave si repetate, culminind cu recursul extraordinar din 1990. Ele au revelat implicaţii politice nebănuite de mine, care explică modul în care a fost tratat dosarul meu.

Fapt pentru care vă rog să faceţi constatările cerute în plîngerea mea:

1. Că am fost condamnat pentru furtul unor arme pe care voiam să le folosesc împotriva dictatorului Ceauşescu, deci mă înscriu pe deplin în prevederile legilor 221/09, 118/90, şi 214/99.
2. Că am fost victima unei serii de abuzuri judiciare grave, care au însoţit detenţia politică: a. Condamnarea la moarte pentru furt- deşi nu au existat consecinţe deosebit de grave, comutată la 25 de ani şi executată şi după ce respectiva parte din codul penal a fost abrogată b. Incadrarea incorectă la art. 3 al decretului de amnistie din 1988 şi menţinerea ei după abolirea pedepsei cu moartea c. Impiedicarea participării mele la recursul extraordinar din 1990, prin ascunderea întreruperii executării pedepsei- mie şi acestei manevre- completului (care a menţinut nejustificat sentinţa din 1983, în absenţa noastră, a martorilor noştri, a declaraţiilor noastre) d. Starea de disperare în care am fost adus de prizonieratul abuziv care m-a determinat să-mi asum riscul evadării e. Nereţinerea adevăratului scop al furtului -după 1990- cînd încadrarea faptei la infracţiuni împotriva statului ar fi dus automat la eliberare f. Respingerea demersurilor de revizuire şi împiedicarea accesului la arhive.
3. Că am dreptul la indemnizaţie in baza legii 118/90: de acum înainte şi pentru perioada 1990-2014 (cînd am fost privat abuziv de aplicarea ei) şi la despagubiri pentru suferinţe/pierderi- pe care aş putea să le solicit şi dozez într-un proces civil, eventual precedat de un demers de revizuire.

Viorel Rovenţu, 12.02.2014