Curtea de Apel Bucureşti, Splaiul independenţei nr 5 sector 4, Bucureşti

pentru dosarul 2338/2/2014 - Contestaţie în anulare

Concluzii scrise

Domnule Preşedinte, subsemnatul Viorel Rovenţu, domiciliat în comuna Stăneşti, sat Stăneşti, strada Primăriei nr. 7, jud. Giurgiu, cod poştal 087215, vă rog să admiteţi cererea mea din 5.04.2014, anulînd integral Decizia 372 din 06.03.2014, pronunţată la S3 Civilă în cauza 1636/122/2012. Prin această decizie s-a admis recursul statului român (prin Min. Finanţelor), înaintat la 16.09.2013 împotriva sentinţei Trib. Giurgiu nr. 40/21.03.2013 (deşi acest recurs nu a fost actualizat- în urma completării de dispozitiv- finalizată prin sentinţa Tribunalului Giurgiu nr.4/3.02.14). În schimb, s-a respins recursul formulat de mine la 21.09.13, reţinîndu-se, eronat, că nu ar fi fost nici actual şi nici actualizat, după completarea de dispozitiv. În fapt, eu am actualizat fără echivoc recursul, aşa cum arată nota din 14.02.14, depusă la dosar la filele 28-29, îndreptîndu-l şi împotriva sentinţei nr. 4/3.02.14 emisă de Tribunalul Giurgiu, care a rezolvat necorespunzător- la toate cele trei capete- cererea mea de completare a dispozitivului, din 27.09.13.

Temeiuri de drept şi probe.

Îmi bazez cererea pe art. 318 cpc- pentru nepronuţare eronată şi erori materiale flagrante. Argumentaţia completă este cuprinsă în motivarea cererii, depusă la 22.09.2014, bazată pe 38 de documente depuse la termenul respectiv- listate atunci în opis, constituind o selecţie expresivă din dosarul 1636/122/2012 -fond şi recurs. Şi pe oricare din celelalte documente depuse de mine în acest dosar (sau în dosarul conex 2340/2/2014- cerere de revizuire, bazată pe apariţia unor elemente noi). În ce priveşte înregistrarea audio sau stenograma şedinţei din 20.02.2014, care ar lămuri eroarea comisă de instanţa de recurs, reamintesc că nu mi-a fost pusă la dispoziţie, în ciuda cererii mele- depuse la dosar.

Al doilea sediu legitim al cererii mele este convenţia CEDO (articolele 6 şi 13 privind dreptul la justiţie şi la recurs efectiv) coroborată cu art. 20 şi 21 din constituţia României. Anularea sentinţei de recurs reprezintă în acest moment singura cale prin care justiţia românească mai poate corecta o gravă eroare judiciară, prin care îmi este încălcat continuat dreptul la justiţie.

Erorile materiale care au determinat refuzul explicit şi ilegitim al pronunţării:

1. Instanţa de recurs a motivat explicit refuzul considerării cererii mele, prin faptul că nu aş fi actualizat recursul după completarea de dispozitiv prin sentinţa tribunalului Giurgiu 4/3.02.14: "putând veni pe calea recursului doar în condiţiile formulării acestuia împotriva sentinţei nr. 4/03.02.2014 prin care instanţa de fond s-a pronunţat asupra acestor ultime două capete de cerere. Or, recurentul nu a formulat împotriva acestei ultime sentinţe calea de atac a recursului, prezenta instanţă fiind sesizată doar cu recursul declarat împotriva sentinţe civile nr. 40/21.03.2013".

Refuzul este rezultatul unei erori materiale evidente, pentru că, aşa cum o arată fără nici un echivoc documentul de la fila 28-29 a dosarului de recurs, eu am actualizat, în termen legal, recursul iniţial, din 21.09.13, prin nota de motivare depusă la 14.02.14. Titlul notei respective se explică prin faptul că mai depusesesm avocatului meu o cerere de actualizare a recursului, pe 12.02.14, înainte de a primi motivaţia sentinţei 4/3.02.14. Conţinutul notei reţinute la dosar pe 17.02.14 este motivarea exhaustivă şi fără ambiguităţi a actualizării recursului. Ceea ce se adaugă faptului că recursul iniţial, care a avut mai multe termene şi la care nu am renunţat, îşi conservase pertinenţa, din cauza deficienţelor completării de dispozitiv.

2. Motivarea sentinţei conţine şi numeroase alte incorectitudini pe care le putem prezuma ca datorate unor erori materiale:

a. Neglijarea adevăratelor capete de cerere, aşa cum se poate constata imediat comparînd formularea falsă a lor operată de instanţe cu cea reală, din cererea iniţială, explicată insistent şi consistent în intervenţiile mele ulterioare. Cum să te pronunţi pe capete pe care nu le-ai reţinut corect?

b. Alte erori prezumabil materiale care au condus la afirmaţiile vădit incorecte făcute în motivaţia instanţei de recurs: că martorii mei nu ar fi confirmat că ştiau de complotul din 1983 (deci, nu au fost observate declaraţiile depuse, care conţin respectivele confirmări), că documentele de la CNSAS nu se refereau la mine şi la perioada de după 1983 (deci, documentele respective au fost neglijate),că recursul din mai 1990 ar avea autoritate de lucru judecat (dosarul depus, dacă ar fi fost observat arăta că dimpotrivă, farsa judiciară din 1990 nu se ocupase de loc de complotul auto-denunţat de mine atunci).

3. O altă eroare gravă- prezumabil materială- este neglijarea probatoriului depus de mine la 21.11.2013 (de care nu a ţinut cont nici instanţa de fond, deşi era elocvent pentru completarea de dispozitiv). Acest dosar dovedea/dovedeşte zdrobitor că era legitimă cererea mea de ameliorare a motivării capătului 1- deşi acesta îmi fusese aparent favorabil. Se poate presupune că acest bloc masiv de documente nu a fost observat- pentru că a fost îndosariat necorespunzător (nu este numerotat). Dacă instanţa de recurs nu ar fi comis eroarea de a-l desconsidera, şi dacă ar fi observat că în procesul completării de dispozitiv cerute de mine s-a rejudecat şi capătul 1, nu ar fi admis recursul (ne-actualizat) al părţii adverse la acest capăt, deşi ea nu a dus nici un argument, ci se resemnase în faţa probatoriului depus de mine.

2.03.2014 Viorel Rovenţu