Curtea de Apel Bucuresti, Splaiul independenţei nr 5 sector 4, Bucureşti

Domnule preşedinte, subsemnatul Viorel Rovenţu, domiciliat în comuna Stănesti, sat Stăneşti, nr. 7, jud. Giurgiu, cod poştal 087215, reclamant în cauza 1636/122/2012, depun prezenta

CERERE DE REVIZUIRE

a Hotărării irevocabile 372/2014 din 06.03.2014, emisă de Secţia a III-a civilă a curţii de Apel Bucureşti, care a respins recursul formulat de mine împotriva completării nr.4 emisă de Tribunalul Giurgiu la 3.02.14 2014 şi a admis recursul formulat de partea adversă (statul român prin ministerul finanţelor)- casînd sentinţa Tribunalului Giurgiu nr. 40/21.03.2013.

Voi putea argumenta optim aceasta contestaţie, după ce mi se va comunica hotărîrea şi voi cunoaşte şi motivarea formulată de instanţă. Pentru a nu decădea din termen, invoc deocamdată art322.al2 cpc, pentru că elementele de care dispun indică faptul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra capetelor (2 şi 3) care au făcut obiectul cerererii mele de completare a dispozitivului (depuse la 12.02.14 la Tribunalul Giurgiu şi eludate şi de sentinţa nr.4 emisă de Tribunalul Giurgiu la 3.02.14 2014). Justiţia română nu vrea să pună în discuţie abuzurile judiciare grave şi repetate prin care am fost reprimat politic de regimul postcomunist, pînă în 2014. Constatarea acestor abuzuri (enumerate şi explicate clar în cererea mea) este însă inseparabil conexă problemei puse la capătul 1 al cereri mele (recunoaşterea caracterului politic al condamnării din 1983, cu aplicarea legii 221-2009) şi era strict necesară pentru ca să pot demara demersuri corectoare, care materializează dreptul meu la justiţie, consfinţit de Constituţie şi de convenţia CEDO.

Cînd voi avea acces la dosar, voi putea aprecia şi aplicabilitatea al.5 al art 322 (înscrisuri materiale nereţinute) Oprind procesul de la primul termen, instanţa de recurs mi-a blocat orice posibilitate de a combate eventuale neînţelegeri ale speţei şi de a insista pentru ca să se obţină de la instituţiile corepunzătoare înscrisurile semnalate de mine, la care nu mi s-a permis accesul.. Acest mod de a mi se încălca dreptul la probă a condus la un deznodămînt bizar: hotărîrea neţinînd cont de nici una din probele abundente şi zdrobitoare depuse de mine la dosar, care arată că acţiunea mea din 1983 a fost o încercare de împotrivire cu arma împotriva regimului criminal represiv comunist, unică în peisajul rezistenţei.

Meţionez că depun, tot astăzi, şi o contestaţie în anulare, pentru a permite rezolvarea optimă a gravei încălcări juridice a drepturilor mele.

Viorel Rovenţu

5 aprilie 2014