Alegerile parlamentare din Republica Moldova, văzute de la Bucureşti

dr. în Istorie, Livia Dandara

Poate nici un alt subiect nu este abordat la noi într-o confuzie mai copleşitoare:

confuzie geopolitică ( graniţa apuseană a spaţiului CSI … graniţa răsăriteană a spaţiului UE … vecină Rusiei, prin Transnistria …vecină Ucrainei, la nord şi sud, prin judeţe basarabene anexate … vecină sau despărţită de „zidul” Prut al României );

confuzie etno –lingvistică ( moldoveni autentici, moldoveni pe jumătate … moldoveni „rusofoni” …moldoveni „românofoni … moldoveni românofobi / români minoritari, români basarabeni, români transnistreni / ruşi băştinaşi, ruşi desnaţionalizatori / găgăuţi foşti bulgari, găgăuzi deveniţi ce? / ş.a.ş.a.

confuzie politică ( comunişti cominternişti, comunişti naţionalişti … comunişti rusofili, comunişti românofobi, neocomunişti, comunişti în curs de reciclare social-democrată / democraţi patrioţi, democraţi unionişti, democraţi europenişti, pseudo democraţi / fronturi, blocuri, alianţe, independenţi de toate felurile;
confuzie istorică, devenită propagandă ( fiecare cu varianta sa, fiecare cu alt început, fiecare cu altă evoluţie, fiecare cu dezideratul său, fiecare cu eroii săi, fiecare cu duşmanii săi );

confuzie diplomatică ( pro – Moscova, pro-Ucraina; pro –România; pro-CSI; pro-Europa )

confuzie instituţională şi mental-culturală pe toate domeniile ( puterile statului, biserica, şcoala, armata, literatura, cultura, arta, masmedia ş.a.m.d. );

confuzie imagistic – cromatică ( Moldova roşie …revoluţie portocalie … mişcare galbenă )

Este de aceea deosebit de dificil ca mesajele care se interferează pe scena electorală moldovenească să poată fi decodificate cu exactitate. Acest lucru se face simţit şi în opiniile comentatorilor de la Bucureşti. Din mulţimea emisiunilor, am ales pe cea de la Radio România Actualităţi, deoarece a avut un caracter informativ sintetic. În zilele următoare, vom reveni, poate, cu alte relatări.

¤ Campania electorală din republica Moldova

¤ Monopolul guvernului la radio şi TV

¤ Sondajele electorale

¤ Formaţiunile politice în competiţie

¤ Preşedinte ales de Parlament

¤ Testul democraţiei moldoveneşti: alegeri libere

¤ Preşedintele Voronin – încotro?

¤ Observatorii străini

¤ Nedreptăţiţi: studenţii şi moldovenii de peste graniţă

* * *

Cristina Dumitrescu ( de la Chişinău, pentru radio-jurnal ): … autorităţile transnistrene au refuzat să deschidă secţii de votare pe teritoriul din partea stângă a Nistrului. Potrivit aceloraşi surse, citate de ITAR-TASS, pentru cei 8.346.000 de alegători din Moldova, au fost tipărite cca 2,5 milioane de buletine de vot, din care 1, 8milioane în limba moldovenească. […..]

Alexandru Belearschi ( de la Moscova, pentru radiojurnal ): În Duma rusească s-a adresat o interpelare Cursul de retorsiune la adresa Chişinăului continuă, dacă acesta va continua ceea ce parlamentarii ruşi numesc „ blocada Transnistriei”. Reamintesc că aceste măsuri vizează renunţarea la importul de băuturi alcoolice şi tutun, care vor fi date la preţul pieţii mondiale şi introducerea de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova,care au determinat deteriorarea gravă a relaţiilor ruso-.moldoveneşti. Între altele, au fost menţionate expulzări ale cetăţenilor ruşi, ca nemotivate, şi neinvitarea unor observatori din partea Rusiei şi a Cehiei la apropiatele alegeri parlamentare. Duma a solicitat guvernului de la Moscova să informeze deputaţii în legătură cu poziţia sa în această problemă şi cu măsurile pe care intenţionează să le intreprindă, în perioada următoare, faţă de Republica Moldova. Iniţiatorii demersului au calificat această interpelare ca un ultim argument adresat Chişinăului.

* * *

¤ Campania electorală din republica Moldova

Arachelian: Împreună cu dl Cristian Pârvulescu, analist politic, preşedintele „Pro-democraţia” din România şi de la Chişinău, prin telefon, cu Cristina Dumitrescu, şefa Biroului societăţii române de radio, aş vrea să discutăm ceea ce se va întâmpla duminecă, 6 martie, în Republica Moldova, cu ocazia alegerilor generale pentru un nou parlament. Dle Pârvulescu, aţi fost zilele trecute la Chişinău, campania electorală este într-o anumită dinamică, ce impresie v-a făcut capitala republicii Moldova?

Pârvulescu: Deşi campania era începută - şi trebuie să spunem ascultătorilor noştri că în Moldova ea a început din decembrie, din momentul în care guvernul a anunţat alegerile - nimic nu făcea să se simtă acest lucru. Nici pe stradă, nici la posturile de televiziune, nici la radio, nici cetăţenii nu păreau a fi conştienţi că alegerile sunt foarte aproape. Pe de altă parte, este un specific al alegerilor în spaţiul ex-sovietic, ca dinamica să se accelereze mai ales înaintea scrutinului. În ultimele două săptămâni, şi, mai ales, în ultima săptămână, aşa cum ne aflăm acum, şi mai ales în ultimele zile. Sloganele au început să se audă din ce în ce mai puternic, controversele sunt destul de dure, între cei care participă la competiţie, la Chişinău, acuzele sunt foarte serioase, dar ce poate fi o competiţie între trei, cel mult patru competitori?

Realitatea este mult mai complexă, şi asta pentru că situaţia politică a Republicii Moldova a evoluat extraordinar de mult. Noi, din România, am observat acest lucru cu surprindere atunci când preşedintele Traian Băsescu, pe neaşteptate, a făcut acea vizită fulger la Chişinău, în ianuarie, şi a relansat relaţiile româno – moldoveneşti. Pe de altă parte, ştim că relaţiile dintre Moldova şi Federaţia Rusă, nu mai sunt nici pe departe atât de cordiale, deoarece Memorandum-ul, care propunea, din partea OSCE, federalizarea Republicii Moldova, a fost respins de guvernul de la Chişinău. Din această cauză, relaţiile cu Moscova s-au răcit foarte mult. În plus, după alegerile din Ucraina, Moldova este teoretic, între două ţări total diferite.

Arachelian: Vom discuta despre treaba asta. Mai întâi să auzim protestele care vin din capitala Rusiei, şi despre felul cum este gestionată campania electorală la Chişinău.

Cristina Dumitrescu: Într-adevăr, de două luni campania electorală a fost relativ liniştită - aşa cum remarca şi dl Cristian Pârvulescu şi cum au raportat şi raportorii Adunării Parlamentare pentru Consiliul Europei, pentru Republica Moldova. Ea a fost prezentă în declaraţiile principalilor candidaţi, dar mai puţin în dezbaterile televizate sau radio difuzate, ci prin intermediul jurnaliştilor. Diverşi candidaţi au ieşit la rampă în faţa presei, au aruncat acuze unii altora, şi campania electorală a fost, după cum spuneam, mai liniştită, n-au fost nici show-uri electorale, n-au fost nici atât de multe concerte, nici atât de multe mitinguri. Cel puţin în Chişinău. Pentru că, în teritoriu, au existat asemenea întâlniri cu alegătorii, dar în Chişinău ele n-au fost de amploare.

Arachelian: Spunea cineva, mai zilele trecute, că această campanie electorală se desfăşoară mai degrabă din casă-n casă, decât la radio, TV ş.a.

Dumitrescu: De la om la om.

¤Monopolul guvernului la radio şi TV

Arachelian: Exact. Există un monopol al guvernului la posturile publice de radio, sau ele au fost dezinteresate de campania electorală, conducerile acestor posturi de radio şi televiziune?

Dumitrescu: Există semnalări, mai ales din partea „Coaliţiei 2005” - o coaliţie formată din 152 de organizaţii neguvernamentale - care s-au făcut tocmai ca să monitorizeze desfăşurarea procesului electoral. Această coaliţie a semnalat în repetate rânduri că mas-media, publice şi de stat sunt aservite puterii comuniste. Nu-i mai puţin adevărat că şi presa scrisă şi independentă, alternativă, a favorizat candidaţii opoziţiei. Şi aici mă refer la Blocul Moldova Democrată şi Partidului Popular Creştin, care, alături de Partidul Comuniştilor din Moldova, sunt formaţiuni creditate cu şanse reale de a intra în noul Parlament de la Chişinău.

¤ Sondajele electorale

Arachelian: Avem şi un sondaj de opinie mai recent, sau nu prea se practică în Moldova aşa ceva?

Dumitrescu: Au fost destul de puţine sondaje de opinie în ultima perioadă, la Chişinău. De fapt, au fost două sondaje de opinie, unul realizat de Institutul de politici publice din Moldova - organizaţie independentă, finanţată de Fundaţia Soros - dar a fost acuzată de partizanat făţiş în favoarea Partidului Comuniştilor. Ei spuneau, într-un program dat publicităţii, acum vreo două săptămâni, că Partidul comuniştilor ar avea şanse de 60% să câştige alegerile din 6 martie. Ceea ce corespunde actualei majorităţi parlamentare. A mai fost un alt sondaj de opinie, dat publicităţii de un Institut Internaţional pentru Studii Umanitar –Politice, din Moscova, destul de puţin cunoscut aici, în Moldova - aş îndrăzni să spun chiar necunoscut - care indica un scor de 49 % pentru partidul comuniştilor.

¤ Formaţiunile politice în competiţie

Arachelian: Deci Partidul Comunist, în primul rând. Care este a doua formaţie?

Cristian Pârvulescu: Blocul Moldova Democrată, o alianţă electorală formată din mai multe grupări politice. În primul rând, este vorba de alianţa „ Moldova Noastră ”, formată din independenţii primarului Chişinăului Urechean …

Arachelian: De când este el primar? Este cam contestat, nu?

Pârvulescu: Cred că este la a treia legislatură. Tot din această alianţă fac parte şi reprezentanţii guvernării dintre 1997-2001. Mă refer la Braghiş, de ex., care este un personaj mai degrabă contestat, la Diacov ( fostul spicher cum se spune în Moldova, preşedinte al Parlamentului )…

Arachelian: Să spunem ascultătorilor că Republica Moldova are un Parlament unicameral …

Pârvulescu: Format din 101 membri, deci iată de ce proporţiile sunt cât se poate de exacte, prin numărul de locuri echivalent. În actualul Parlament comuniştii au obţinut 50 % din voturi, dar pentru că foarte puţine partide au depăşit pragul electoral de 6 %, au câştigat 71 % din locuri, prin redistribuire. Şi, în afară de „gruparea Braghiş”, în Parlament mai este reprezentat Partidul Popular Creştin şi Democrat, condus de Iurie Roşca, a treia forţă politică, după Blocul Moldova Democrată de care vorbeam, în care se mai regăsesc şi liberalii lui Untilă …

Dumitrescu: Da, liberalii lui Untilă şi social-liberalii, sunt acum parte în Blocul Moldova Democrată Arachelian: Dar există o incompatibilitate între cele două formaţiuni din opoziţie?

Dumitrescu: Există cel puţin interese prezente. Opoziţia din Moldova - mă refer la aceste două mari formaţiuni. Creştin Democraţii şi centriştii din Moldova Democrată nu au reuşit să ajungă la un numitor comun. E adevărat, îi despart interese economice, îi despart interese doctrinare, însă parcă şi o anume abordare. Au fost lansate apeluri la unificarea opoziţiei, pentru a constitui o forţă anticomunistă; aceste apeluri au fost lansate şi din partea PPCD, şi din partea BMD. Ei bine, aceste apeluri au fost lansate şi… atât ! Ele nu au ajuns să se coalizeze.

Arachelian: Este interesantă - ca un criteriu de a departaja formaţiunile din opoziţie faţă de puterea comunistă, cele două baricade - atitudinea lor faţă de Moscova, pe de o parte, şi faţă de Occident, pe de altă parte.

Dumitrescu: Ce se întâmplă? În campania de anul acesta pentru alegerile parlamentare, integrarea europeană a fost tema vedetă. Toate formaţiunile mari, comuniştii, creştin-democraţii şi Moldova Democrată, au declarat că integrarea europeană este un obiectiv strategic, că sprijină această idee, iar campania s-a concentrat, mai degrabă, pe < cât de anti-ruşi suntem? >

Pârvulescu: Da, dar există foarte multe acuze şi nuanţe foarte importante. Partidul Popular Creştin Democrat rămâne consecvent. Aici nu avem foarte multe dubii, poziţia s-a manifestat efectiv în 2002, în 2003, atunci când a reuşit chiar să blocheze transformarea limbii ruse în a doua limbă de stat din Republica Moldova, schimbarea istoriei - au fost manifestări evidente şi previzibile.

Arachelian: Iurie Roşca e foarte consecvent cu partidul său.

Pârvulescu: Exact. Pe de altă parte, pe la începutul acestei săptămâni, au existat nişte acuze foarte dure - via presa moscovită - între comunişti şi membrii Blocului Moldova Democrată. Acuzele vizează resursele financiare provenite dintr-o zonă mai degrabă gri a economiei, din zona mafiei. Pe de o parte, comuniştii, prin purtătorul de cuvânt, au acuzat BMD c-ar fi finanţată în această campanie; pe de altă parte, în presa moscovită, un om de afaceri moldovean - care este la Moscova şi are o situaţie juridică interesantă, se pare că este urmărit de interpol - a făcut o serie de declaraţii interesante privind finanţarea campaniei din 2001 - când a cotizat pentru comunişti, pentru Voronin, care este, de altfel, cel care a redresat şi a relansat partidul comunist şi care a devenit, şi a rămas, în 2001, şi preşedintele Partidului Comunist şi al Republicii Moldova. În Moldova, în mod paradoxal, cele două funcţii nu sunt incompatibile! Şi în momentul de faţă este aceeaşi situaţie. Şeful statului, reprezentând o parte a societăţii, este mai puţin acceptat în statele cu democraţie.

¤ Preşedinte ales de Parlament

Arachelian: Dar preşedintele republicii este ales de Parlament, conform legii din R.Moldova …

Pârvulescu: Aici este marea miză a alegerilor din acest an. Preşedintele din Moldova este ales cu o majoritate de 3 / 5, adică de 61 de voturi, iar dacă 45 de zile nu se alege un succesor al preşedintelui în funcţie, se procedează la convocarea alegerilor anticipate.

Dumitrescu: Sau, dacă alegerea se repetă de trei ori şi nu se ajunge la nici un rezultat …

Pârvulescu: Aşa că miza cea mai importantă la aceste alegeri este succesiunea la Voronin. Voronin îşi va succeda sieşi?

Arachelian: Este atât de importantă această succesiune în structura Republicii?

Pârvulescu: Pentru că este Voronin, este foarte important. În primul rând, nu ştim ce ar însemna funcţia de preşedinte fără Voronin, pentru că Constituţia a fost schimbată special, în 2000, pentru a-l împiedica pe Lucinski să mai candideze la preşedinţia Moldovei, prin alegeri directe. Atunci s-a ajuns la această situaţie. Voronin este un preşedinte foarte energic, deşi, constituţional, nu foarte puternic. Dar puterea reală depinde de personalitatea şi de forţa politică a acestuia …

Arachelian: Care o are în Partidul Comunist, care deţine o majoritate confortabilă în acest Parlament. Pârvulescu: Şi nu se ştie ce forţă va avea în cel care urmează.

Arachelian: Acum ar trebui să mai abordăm şi raportarea la rezolvarea problemei transnistrene. Cum văd cele trei formaţiuni politice rezolvarea acestei probleme?

Dumitrescu: Toate formaţiunile politice puternice s-au pronunţat pentru rezolvarea chestiunii transnistrene. În ce priveşte federalizarea, comuniştii şi creştini-democraţii nu doresc să mai stea de vorbă cu regimul separatist de la Tiraspol; prima formaţiune care s-a pronunţat pentru reluarea dialogului cu separatiştii de la Tiraspol, a fost Blocul Moldova Democrată, şi, de aici, au venit multe acuze - dincolo de sprijinul mafiei, pe care acest bloc l-ar avea - se mai adaugă şi sprijinul şi relaţiile de afaceri pe care BMD l-ar avea cu regimul de la Tiraspol. Aceste argumente au fost folosite împotriva BMD şi de către comunişti, şi de către creştini-democraţi.

Arachelian: Şi acest Bloc este agreat de Moscova, după cum se spune?

Dumitrescu: Aşa se spune. Media rusă aşa lasă să se-nţeleagă. Chiar media transnistreană a lansat o serie de apeluri către cetăţenii moldoveni care locuiesc în Transnistria, pentru a nu vota pe comunişti şi a vota cu opoziţia! Şi când au vorbit de opoziţie, au vorbit mai ales de Blocul Moldova Democrată şi de blocul electoral „ Patria –Rodina”.

¤ Testul democraţiei moldoveneşti: alegeri libere

Arachelian: A avut vreun efect apelul făcut de preşedintele Busch, fiind în Europa, pentru ca democraţia să învingă în Republica Moldova?

Dumitrescu: Aici s-a comentat în fel şi chip acea frază rostită de preşedintele Busch, la Bratislava,

frază rostită în context apropiat de revoluţiile ce au avut loc în Georgia şi Ucraina, şi care punea Republica Moldova, nu atât în vecinătatea geografică a Belarusului, cât mai degrabă în vecinătatea geopolitică din Belarus. Şi fraza a fost una destul de clară, datorită faptului că a fost tradusă cuvânt cu cuvânt din limba engleză, el a spus că … < peste zece zile, duminică, pe 6 martie, Republica Moldova va avea şansa a-şi afirma credibilitatea democratică mai presus de orice îndoială, atunci când poporul ei se va duce la urne! >

Arachelian: Ce să înţelegem Cristian Pârvulescu din această frază?

Pârvulescu: Se pune un mare preţ pe corectitudinea şi libertatea alegerilor din Moldova. Este una din cererile pe care şi Statele Unite şi ambasadele occidentale le-au avansat. De altfel, „Coaliţia 2005 ”, de care am amintit mai devreme, a fost înfiinţată şi cu sprijinul acestora, pentru a asigura o monitorizare independentă a campaniei electorale din Moldova. Nu ştiu ce se va întâmpla duminică …

Arachelian: Se poate spune că Occidentul pariază pe Voronin, care … iată … ?

Pârvulescu: Nu înseamnă absolut nimic. Pentru că, în aceste săptămâni, au existat destul de multe intervenţii ale ambasadelor de la Chişinău, împotriva unor lideri comunişti care au încercat să acuze, mai ales, „ Coaliţia 2005 ”

Dumitrescu: Este vorba de „scrisoarea deschisă” adresată de secretarul PCM, Victor Ştefaniuc, în care „Coaliţia 2005” era acuzată de partizanat în favoarea Blocului Moldova Democrată.

Părvulescu: Şi partizanatul pleca de la mai multe premize. Pe de o parte, pentru că unii membri ai partidelor din BMD au demisionat şi au trecut în staff-ul tehnic al „Coaliţiei 2005”; dar şi pentru că Rapoartele „Coaliţiei 2005” au fost foarte critice în ceea ce priveşte desfăşurarea campaniei. Pentru că, aşa cum vă spuneam, campania nu corespunde nici pe departe criteriilor occidentale, chiar şi a celor româneşti, a unei campanii deschise şi corecte. De aceea s-a şi trecut la campania uşă la uşă, om la om, o campanie foarte dificilă în care şansele, iarăşi, nu sunt egale. Pentru că este iarnă, ca şi în România, şi este o chestiune de logistică. Sunt lucruri mărunte care însă au o importanţă foarte mare atunci când trebuie să întâlneşti electorii - cum este frigul din căminele culturale din satele moldoveneşti ! - pe care candidaţii opoziţiei l-au îndurat … în timp ce, se pare, candidaţii comunişti beneficiază de cantinele care există în şcolile moldoveneşti - este o tradiţie sovietică - care sunt încălzite. Asta pune în discuţie „imparţialitatea” sistemului şcolar din Republica Moldova, care ar trebui să ofere şanse egale competitorilor.

Dumitrescu: O altă neregulă semnalată în campania electorală, a fost imixtiunea Poliţiei în desfăşurarea acestei campanii. O acuzaţie foarte gravă, mi se pare mie.

Arachelian: Cine a adus aceste acuzaţii?

Dumitrescu: Evident, opoziţia.

Pârvulescu: Şi în ce priveşte sondajele sunt diferenţe foarte mari. Spre ex, PS D, într-un sondaj are 5 %, iar în cel rusesc, are 11 %. Vom vedea dacă acest partid va trece pragul electoral. Dar militanţii lui au reclamat că, în momentul când difuzau nişte broşuri electorale, poliţia i-a împiedicat

¤Preşedintele Voronin – încotro?

Arachelian: Să discutăm puţin şi despre preşedintele Voronin. Este o schimbare la faţă reală a preşedintelui Voronin? Iată, în această săptămână s-a deplasat la Kiev; îl primeşte pe preşedintele Georgiei la Chişinău..A preluat el steagul revoluţiei portocalii?

Cristina Dumitrescu: Nu ştiu dacă s-ar putea spune aşa –ceva, dar în contextul în care opoziţia a ameninţat cu proteste de stradă, dacă fraudele electorale de duminică vor fi evidente, şi cum guvernarea comunistă de la Chişinău a avut oarecari fiori, amintindu-şi de ceea ce s-a întâmplat în Georgia, la revoluţia trandafirilor, şi mai recent în revoluţia portocalie de la Kiev …

Totuşi, aceste întâlniri Iuscenco - Voronin, Taşcavili –Voronin, s-ar putea să toarne un pic de apă rece peste intenţiile şi dorinţele opoziţiei moldovene, pentru că, afişându-se în compania celor doi lideri ajunşi la putere tocmai în urma unor revoluţii, comuniştii - fie ei şi reformaţi! - şi Voronin care doreşte să asigure, încă o dată, victoria partidului său în alegeri, încearcă să evite mişcările de protest ale opoziţiei.

¤ Observatorii străini

Arachelian: Cristian Pârvulescu, ştiu că în această zi plecaţi în Republica Moldova, veţi conduce o delegaţie de la Pro-democraţia, pentru monitorizarea alegerilor …

Cristian Pârvulescu: Da, vom participa cu 140 de observatori, vom fi a doua delegaţie după delegaţia OSCE ca mărime – OSCE are 300 de observatori din 20 de ţări - şi prin asta se vede interesul nostru pentru alegerile din Moldova dar şi interesul României. România are de jucat un rol în Moldova – s-a spus şi cu ocazia vizitei oficialilor europeni, la începutul sesiunii acesteia la Bucureşti. Pe de altă parte, există deja o echipă a asociaţiei Pro –democraţia la Chişinău care colaborează cu „ Coaliţia 2005”, care se informează, care pregăteşte operaţiunea de observare, deoarece, spre deosebire de OSCE, noi intenţionăm să rămânem în secţiile de votare de dimineaţa până la sfârşit. În Moldova sunt cca 2000 secţii de votare; observatorii străini, inclusiv noi, vor observa aproximativ 20 % din secţiile de votare. Vom încerca să ne orientăm spre acele secţii de votare socotite puncte critice. Nu în Transnistria - unde nu prea se va putea observa – nici în Găgăuzia - unde vom încerca să trimitem câteva echipe ci, în special, în zona rurală, unde există suspiciuni.

¤ Nedreptăţiţi: studenţii şi moldovenii de peste graniţă

Arachelian: Astăzi în Bucureşti şi bănuiesc că şi în alte capitale din Europa, au avut loc manifestări ale cetăţenilor moldoveni care învaţă sau muncesc în străinătate, în afara Republicii Moldova. Au avut vreun efect aceste proteste, şi mai ales, cerinţele lor ca numărul secţiilor de votare să crească?

Dumitrescu: Protestele au avut loc după ce Comisia Centrală Electorală a aprobat modul în care se va desfăşura votul cetăţenilor moldoveni din străinătate. Secţiile de votare se vor organiza doar pe lângă misiunile diplomatice ale Moldovei. Nici măcar în România - unde sunt foarte mulţi studenţi la Iaşi, la Cluj ş.a..Va fi organizată o singură secţie de votare la ambasada Republicii Moldova la Bucureşti. Nimic nu s-a schimbat ! De altfel, şi în Moldova, studenţii vor putea vota doar în localităţile unde îşi au domiciliul permanent ( scoşi de pe liste separate … având un certificat „de absenţă” ) O operaţiune birocratică evident menită să îngreuneze exercitarea votului de către studenţi …

Pârvulescu: A fost o controversă foarte serioasă la Chişinău privind dreptul studenţilor de a vota. Ei reprezintă o parte foarte importantă a societăţii moldoveneşti, iar orientarea lor electorală este previzibilă. De aceea n-au fost neapărat încurajaţi …

Dumitrescu: În general, ei votează pentru opoziţie, în mod tradiţional; au cerut să voteze în universităţile unde învaţă, şi nu a fost acceptat.

¤ Miza alegerilor parlamentare

Arachelian: Cristian Pârvulescu, pentru că avem o memorie destul de proaspătă a celor 15 ani de tranziţie politică în România, cam unde se situiază nivelul politic şi felul cum se desfăşoară alegerile în Republica Moldova, faţă de ce am trăit noi aicea, în România?

Dumitrescu: În primul rând este o cu totul altă legislaţie. Moldovenii au un cod electoral. După cum vedeţi, la ei problemele sunt, mai degrabă, legate de campania electorală. Vom vedea ce se va întâmpla în ziua votării. Dar dacă nu există o şansă reală şi egală pentru concurenţi să se manifeste, atunci e foarte greu să ajungi la alegeri corecte. Mi-e greu să fac o comparaţie între o ţară din fostul bloc sovietic, cum este Moldova, şi România. Sunt foarte deosebite. Noi n-am discutat deloc despre alegătorii rusofoni. Eu cred că ei sunt, în momentul de faţă, debusolaţi. Tradiţional, ei votau cu comuniştii. Acum au de ales între comunişti şi „Patria Rodina” - care este un partid nostalgic

Oricum, ei nu reprezintă cu mult peste 1 % din votanţi şi este greu de spus spre cine îşi vor îndrepta votul. După cum este greu de apreciat cum se va alcătui majoritatea parlamentară.

Arachelian: La ce credeţi că se va ajunge cu acest scrutin electoral?

Pârvulescu: Interesant, chiar pasionant, este ce se va întâmpla după 7 martie în Republica Moldova. Deşi manifestările opoziţiei de până acum au fost relativ tăcute până acum. Dincolo de conferinţe de presă şi atacuri în presa scrisă, nu prea au fost manifestări …

Arachelian: Cred că şi posibilităţile financiare ale opoziţiei sunt foarte reduse; iată într-o emisiune trecută, dl Alexandru Herlea, de la Paris, vorbea despre suspendarea unui miting al PPCD de la Chişinău, din lipsă de mijloace materiale …

Dumitrescu: De curând, Curtea de Apel din Chişinău a suspendat autorizaţia ce se eliberase PPCD, de către primăria Chişinău, pentru organizarea unor demonstraţii, imediat după ziua scrutinului, timp de două săptămâni, în regim non-stop, cu excepţia a două zile. Şi asta în Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Arachelian: Încheiem aici emisiunea… Aşteptăm relatările dvs de la Chişinău, din ziua alegerilor …

* * *

OTV, 4 martie. Dan Diaconescu prezintă un documentar despre răpirea liderului creştin-democrat Vlad Cubreacov ( martie 2002 ), prilej de a discuta situaţia politică din Basarabia în prag de alegeri.

Printre invitaţi: Victor Crăciun ( preşed. Ligii Culturale Române, animatorul „podurilor cu flori” de pe malurile Prutului ), istoricul Mircea Dogaru şi g-ral (r ) Mircea Chelaru ( preşed. Partidul Unităţii Naţionale Române ). Ca de obicei în show- urile lui Diaconescu, interlocutorii şi-au susţinut monologul ( mai mult sau mai puţin cunoscut ) iar telespectatorii - români de pretutindeni! - au fost lăsaţi să creadă ce vor.

Victor Crăciun ( el a adus de la Chişinău caseta –document ).Prezintă apariţia unei cărţi deosebite: „Istoria românilor de pretudindeni” de M. Dogaru şi Gh. Zbughea. Insistă ca pelicula să fie difuzată pentru ca să o cunoască toţi românii. Prezintă principalele partide aflate în competiţia electorală şi coeficientul aproximativ de vot: Partidul Comunist –Voronin -40 %; Blocul Democratic- Serafim Urecheanu - 20 %; PPCD –Iurie Roşca - 12 %. Dacă s-ar uni, soarta Moldovei ar fi alta.

Mircea Dogaru: Democraţia în Moldova este „bizară”, 101 parlamentari, vor alege preşedintele. Este o păcăleală, nu revoluţie ”portocalie”; opoziţia a făcut mari greşeli ( ex. candidatura primarului Serafim Urecheanu ); bătaia de joc faţă de studenţii ( din republică şi de peste graniţă )

g-ral Mircea Chelaru: Va vorbi despre chestiuni de geopolitică. Există trei mari repere:

1.Problematica Moldovei nu mai este cea din 2001, ci este una nouă care interesează graniţele României. 2. Alegerile din Republica Moldova au fost, de fiecare dată, influenţate de Moscova: de fiecare dată s-au urmărit crearea unui curent fobo-român. 3)În 2005, scenariul este similar.

În România este o „tăcere cuminte”, pentru a nu-şi asuma povara acestei lupte.

Republica Moldova este periferia, este graniţa de apus a acestei Uniuni, este periferia şi zona de supraveghere a graniţei de răsărit a Comunităţii Europene. Avem graniţa pe Prut. Este un of, o durere pentru mine, când mă gândesc la această soluţie nefericită, dar supusă unor constrângeri grave din exteriorul nostru. Ei bine, această zonă, din punct de vedere al viziunii geopolitice, este şi va rămâne pe mai departe - şi mi-i frică să nu se întâmple ca în 1812, 1856, Mircea Dogaru poate spune mai bine - moneda de schimb între o anumită grupare de putere şi altă grupare.

La această dată, există o anumită tentaţie - şi am aicea o foarte interesantă declaraţie a unui fost vicepreşedinte al Rusiei, Alexandru Ruţkoi - în care spune foarte simplu: <1. Republica Transnistria există şi trebuie să existe. 2. În interiorul Republicii Transnistria, este, la ora actuală, conservată sămânţa şi păstrăm bastionul renaşterii Uniunii.[ URSS] > Or, dacă aşa stau lucrurile, întrebarea este: păstrarea unui regim de factură comunistă, deloc retuşat, nu este o provocare, chiar stridentă, la trendul european de captare a naţiunilor europene în marea familie europeană ? Am folosit intenţionat această repetabilitate, să identificăm clar care este numitorul comun al prezenţei noastre. Şi de ce alegerile din Republica Moldova, consider eu că sunt extraordinar de importante, şi reprezintă un obiectiv şi o îngrijorare strategică pentru România, pentru că, în funcţie de asta, vom avea în spaţiul de supraveghere strategică la răsărit de Prut, o zonă prietenoasă - ca să nu spun de amiciţie - sau o zonă de coliziune sau de conflictualitate.

Se vorbea de către preşedintele Băsescu, în prima lui şedinţă CSAT pe care a condus-o, de conceptul „loviturii preventive”; şi că România trebuie să fie „ vârful de lance” în lupta împotriva terorismului. Eu aş putea să speculez treaba asta şi să-i spun: păi, dacă aşa stau lucrurile, haideţi s-o începem cu terorismul care se practică pe toate canalele în Transnistria, şi, pe această linie, în zona Republicii Moldova, unde se produce sau se coace acea matcă a crimei organizate, care sunt mână-n mână. Dar trebuie să fim foarte atenţi, pentru că conceptul strategic al „loviturii preventive” nu aparţine unei ţări, ci aparţine alianţei. Şi nu trebuie să aruncăm această sintagmă în faţă, pentru că s-ar putea să avem nişte replici reacţionale foarte, foarte periculoase.

Dar există un alt concept, pe care noi trebuie să-l scoatem în evidenţă, al Alianţei Nord - Atlantice, numită supravegherea în spaţiul de interes strategic. Spaţiul de interes strategic, în concepţia alianţei, este până la acea distanţă unde există posibilitatea apariţiei conflictelor, care să producă ameninţări la adresa statelor membre ale alianţei. Daţi-mi voie să vă spun că, în această idee, SPAŢIUL DE INTERES STRATEGIC ESTE CU ROŞU, DE LA ROMÂNIA PÂNĂ-N TRANSNISTRIA. Acum, de ce Basarabia, Republica Moldova, trebuie să rămână într-o anumită zonă de influenţă, de ce alegerile trebuie să producă acea reprezentare care să accepte viitorul rol al Republicii Moldova - putem să dezvoltăm în continuare, pe baza acestei logici. REPUBLICA MOLDOVA, TRANSNISTRIA, ESTE EXACT ÎN INTERSECŢIA DE CONFLICTUALITATE A INTERESELOR STRATEGICE la această dată, iar în această zonă se conturează - reţineţi! – două spaţii foarte importante: CRIMEEA ŞI GURILE DUNĂRII. Şi am să vă citez din doctrina Rusiei, prima în 1993 şi cea de a doua în 1996, în care spune: < Orice acţiune în Marea Neagră sau bazinul Dunării, necesită acordul prealabil al Moscovei, întrucât aceste teritorii sunt, tradiţional, de interes rusesc. În această privinţă, Republica Nistreană, este cel mai bun reprezentant al Federaţiei Ruse, dar nu atât de puternic încât să-i reprezinte interesele. >

Plecând de la aceste enunţuri, pot să-mi explic de ce intrăm sau de ce s-au produs acele evenimente grave, începând cu războiul de secesiune; de ce şi-a schimbat Mircea Snegur atitudinea de la pro-unionist la anti-unionist; de ce s-a escaladat criza energetică şi a trebuit ca Republica Moldova să devină din nou servul alimentării cu energie dinspre Uniune; de ce alegerile actuale sunt atât de importante şi există pericolul reluării ansamblării acelui ţinut ; de ce Vladimir Cubreacov - care a fost un lider şi este un român şi, după părerea mea, este pe mai departe un urmaş foarte aproape pe urmele lui Ilaşcu - de ce a trebuit ca să fie scos din joc, de ce a trebuit să fie ameninţat, şantajat, şi de ce el trebuie să devină un exemplu de „ cuminţire” a altora care vor încerca să facă ce a vrut el să facă. Mi-am îngăduit să fac această ”traducere orientativă” într-un perimetru de înţelegere a statalităţii acesteia, pentru a înţelege că nu trebuie să ne fie indiferent cine este la răsărit de actuala graniţă artificială a României şi de ce, dincolo de Prut, TREBUIE SĂ IZBÂNDEASCĂ ROMÂNISMUL, ROMÂNITATEA – pentru că tot suntem membri cu funcţii de conducere în Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni - şi NU ALŢII, CARE SĂ IMPUNĂ O ALTĂ ISTORIE, O ALTĂ LIMBĂ, O ALTĂ ATITIUDINE ŞI O ALTĂ GENERAŢIE CARE SĂ GÂNDEASCĂ LA STATUIA LUI LENIN.

Mircea Dogaru: Eu nu i-aş acuza pe alţii că au un interes naţional pe care şi-l urmăresc, dimpotrivă, i-aş felicita şi i-aş da ca model. I-aş acuza pe ai mei că nu sunt capabili să urmărească toţi interesul naţional […..] În ceea ce priveşte situaţia noastră şi a fraţilor noştri risipiţi, noi suntem astăzi stat membru NATO. Deci concepţiile noastre strategice se limitează la concepţiile strategice ale unui bloc din care facem parte. Din nefericire, graniţa acestui bloc se opreşte pe un fluviu, pe tracicul teritoriu românesc, din totdeauna românesc, de pe ambele maluri.

În momentul în care Rusia s-a apropiat de teritoriile româneşti, primele teritorii luate au fost între Nipru şi Bug. Avem o total greşită impresie despre istoria acestei etape - este prima încercare de a explica că acolo a fost o populaţie românească rusificată după 1791 - cu toţi hatmanii care, cu mici excepţii, sunt români, cu proprietarii de pământ şi ceilalţi. La 1739, graniţa Moldovei a fost fixată pe Bug, printr-un Tratat internaţional de pace, din 1739, la Belgrad. Deci este o legendă faptul că Transnistria n-a făcut parte dintr-un stat românesc vreodată. Ulterior, la 1791 decembrie – ianuarie’92, Rusia ajunge unde şi-a dorit întotdeauna, pe Nistru, şi-şi începe politica de fărâmiţare a principatelor extracarpatice române ( planul Prozderovski: împărţirea pe două gubernii a Moldovei - una să se numească Moldova, alta Basarabia – este invenţia Ohranei ţariste – cealaltă Mintenia şi Oltenia, în sfârşit … )

În timpul istoric apropiat, ştim ce s-a întâmplat. În 1917, am avut ŞANSA. Şansa i-a lăsat pe fraţii de dincolo de Nistru deoparte, deşi au făcut de capul lor revoluţia.Au încercat să se unească cu Moldova şi apoi să intre în marea unitate românească. Au fost măcelăriţi şi li s-a interzis să vorbească româneşte acolo, de către tov. Stalin.

Chestiunea este următoarea: în 1919, când se înfiinţează Kominternul, ridică problema înfiinţării unor naţiuni culturale - spargerea unităţii popoarelor, deci etnicităţii despre care vorbiţi; inventarea de naţiuni; una dintre acestea a fost NAŢIUNEA MOLDOVENEASCĂ – politică de stat în Rusia Sovietică. S-a creat, în 1924, un STAT MOLDOVENESC - Republica autonomă socialistă sovietică moldovenească - ca un cap de pod împotriva României, care urma, pe bucăţi - întâi între Nistru şi Prut, apoi restul - să fie atrasă în Uniunea Sovietică.

În 1940, sânt nişte măsuri de ordin administrativ, care se iau după furtul teritorial practicat de Rusia în iunie 1940. Sunt luate teritorii din nord ( din partea de nord a fostei Moldove, de fapt a României împărţite pe judeţe ) şi … din 6 judeţe răpite din teritoriul aşa- zisei Basarabii şi 6 raioane ale aşa-zisei Republici Autonome ale RSS Nistrene, se crează noua REPUBLICĂ SOCIALISTĂ SOVIETICĂ MOLDOVENEASCĂ. Partea de sud şi partea de nord a Basarabiei, ca şi restul raioanelor din fosta republică autonomă nistreană, sunt alipite Ucrainei, pentru a se crea probleme insurmontabile în viitor, între statele din zonă.

A apărut această revoluţie [ 1989 ]. ( Eu, ca istoric, am mari dubii că n-a fost pregătită cu mult timp înainte, pentru toate statele din răsărit, şi pentru Uniunea Sovietică..) Momentul era, după unii, propice unei uniri a teritoriilor din răsărit cu România. S-ar fi unit cu România o mică parte, 1/3 a teritoriilor româneşti din răsărit, cele sub numele de Republica Moldova.

În acele condiţii, s-a votat pentru INDEPENDENŢĂ ; a urmat RECUNOAŞTEREA de către România – ceea ce a fost o greşeală ( similar cu situaţia dintre Grecia şi Macedonia fostei Iugoslavii )

Dar lucrurile trebuie luate aşa cum sunt. În această situaţie, la ora actuală, există un stat membru ONU, ca şi România, se numeşte REPUBLICA MOLDOVA. Se face politică de către români acolo, astăzi spunându-se că există O NAŢIUNE MOLDOVENEASCĂ formată din toţi locuitorii Moldovei, indiferent de etnie, dar nu se precizează că este o naţiune de cetăţeni, ci se inventează un POPOR MOLDOVENESC şi o LIMBĂ MOLDOVENEASCĂ - altceva decât poporul român şi limba română. Ciudat este că cei care au operat aceste chestiuni, acum, în campania electorală, vin acum cu ideea că … < vom duce această Republică Moldovenească în Europa, prin România … vom face o confederaţie cu România … >! Republica Moldova este deja stat federativ, întrucât Transnistria a fost ruptă şi se numeşte Republica Moldovenească Nistreană ( deşi în actele pe care le mai foloseşte Smirnov, încă mai apare Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Nistreană ).

Nu se poate ca, în condiţiile globalizării, să ne punem problema federalizării. Indiferent cine vorbeşte la Chişinău, la ora actuală, de federalizare este …

Acolo se înfruntă nişte forţe politice, la fel ca şi în România. Similitudinile merg până la a face semnul egalităţii între lideri, unul putând fi identificat cu dl. Corneliu Vadim Tudor, altul cu actualul preşedinte al României, care a fost primarul Capitalei, şi altul cu principalul candidat pe care l-am avut în alegerile trecute [ Ion Iliescu ]. Asta ca o dovadă că istoria se repetă. Partea bizară este că toţi se acuză de a fi „oamenii ocupantului”, unii pe alţii, aşa cum se întâmplă şi la noi de fapt, ca dovadă că politicienii noştri sunt aceiaşi, ca şi „fraţii” pe care tocmai i-am văzut [ masonii ], nu încap unul de altul, şi orgoliile sunt mai mari decât interesul naţional, şi de dragul unei reuşite de moment, de grup, foarte mulţi renunţă să lupte pentru ceea ce ne priveşte pe toţi.

În ce priveşte „sacrificiul” şi „trădarea” – dacă tot ni s-au adus nişte texte aici - eu presupun că dacă dl Primakov - pe care îl consider artizanul revoluţiilor de catifea sau sângeroase din estul Europei - nu mărturiseşte, învăţăcelul domniei sale, dl Gorbaciov, care a prins gustul scrisului, şi care era considerat acum 20 de ani un mare erou, în timp ce astăzi 90 % din ruşi îl consideră exact pe dos – cam cum gândim noi, 80 % dintre români, despre Pacepa, şi acesta un mare erou! - ar putea mărturisi că, în 1990, când s-a pus problema independenţei - falsa problemă a independenţei - a Moldovei şi a destinului acestei foste republici sovietice, li s-a atras atenţia conducătorilor de la Chişinău că … <dacă puneţi problema unirii cu România, veţi avea 6 Moldove >: una se va numi română, în jurul Chişinăului, dar nu va avea graniţă cu România; una va fi rusă, una ucraineană, una bulgară, una găgăuză, una islamică. Şi cu asta, basta! Deci lucrurile sunt cunoscute, sau mai puţin cunoscute. Eu semnalez această carte care are 740 de pagini - 300 de documente inedite şi pentru Chişinău, cu atât mai mult pentru Bucureşti. Se numeşte „ Sacrificiu şi trădare. Războiul de secesiune din Republica Moldova ”. Autorul, Anatol Munteanu ( a fost ofiţer în Ministerul de Interne al Uniunii Sovietice, apoi în Ministerul de Interne de la Chişinău, pe urmă în armată; luând poziţie împotriva reformei care, în stânga, dreapta Prutului, la nord, la sud, în toată Europa Răsăriteană, urmează acelaşi curs - mă refer la armată - a trecut dincoace şi ) acum este pompier în Ministerul de Interne al României. În orice caz, cartea explică foarte clar - chiar dacă nu asta a fost intenţia autorului - dar documentele vorbesc de la sine ( Eu sunt redactorul acestei cărţi, alături de dl Nicolae Dabija - spiritualitatea românească nu cunoaşte frontieră ). Cine citeşte cartea, constată că s-a mers pe un scenariu care oferă imaginea unei „renunţări lacăt ”, şi înlocuirii lui cu un pod de 30 de metri, ca să creeze iluzia libertăţii. Totul aranjat, totul proiectat.

Deci părerea mea - la întrebarea cine va ieşi preşedinte la Chşinău, când nu populaţia alege preşedintele, ci - VA IEŞI CINE TREBUIE! Cam asta este.

Victor Crăciun: Şi tot un scenariu, pe lângă aceste lupte de pe Nistru, după ce noi am făcut podurile de flori peste Prut, am deschis graniţa şi puneam flori pe Prut … s-a venit cu independenţa!

Mircea Dogaru: De ce trebuia să mergem cu podul de flori ? Trebuia să mergem cu bornele şi să le punem unde le era locul, pentru că s-au răpit nişte teritorii româneşti, din care se punea problema să revină o mică parte.

Crăciun: Pentru asta trebuia un mai mare curaj …

Dogaru: Nu, nu-i vorba de curaj. Pentru asta trebuia inteligenţă, pentru asta trebuia diplomaţie adevărată, pentru asta trebuiau oameni care să nu fie nişte forme fără fond …

Crăciun: Ei, nu s-a făcut, nu s-a făcut. Acum să vedem ce se poate face. Asta este marea problemă, şi iată că, unul dintre scenariile care au prins viaţă la un moment dat la Chişinău, a fost cel care este cunoscut sub numele de „Vlad Cubreacov”. Este un scenariu făcut unui om, unui patriot naţional român, care a contribuit la formarea Mitropoliei Basarabiei, care era deputat în Parlamentul de la Chişinău, care fusese conducător în Ministerul Cultelor şi Culturii în vremea în care Ion Ungureanu a fost ministru acolo, şi care era un mare sprijinitor al raporturilor spirituale cu România şi un duşman al comunismului din Republica Moldova. De fapt, s-a repetat un lucru care s-a petrecut cu doi ani mai înainte, la Kiev. Este cunoscut că la Kiev, unul dintre ziariştii cei mai înverşunaţi împotriva regimului de acolo, a lui Kucima, a fost Gungadze, care a fost asasinat. Şi iată că, numai ieri [3 mart ], fostul ministru de Interne, cel care a comandat acţiunile în legătură cu acest ziarist, nu mai există.

Chelaru: Dar astfel a dispărut un martor principal …

Dogaru: Grav mi se pare faptul că beneficiarul „revoluţiei portocalii” şi marele democrat, spune că s-a pedepsit singur! Deci se acceptă un act care nu poate fi acceptat în nici o democraţie autentică. Şi atunci am mari dubii în ceea ce priveşte rezultatele reale ale alegerilor de la Kiev … Cine reprezintă şi pe cine?

g-ral Chelaru: Faţă de adevărurile pe care ni le-a aruncat în faţa noastră istoricul Mircea Dogaru, eu am să scot în evidenţă tot fondul analizei sociologice a acestui spaţiu: noi vrem şi chiar credem cu adevărat şi chiar ne-am făcut un ideal din tot ceea ce înseamnă recuperarea românismului din spaţiul acesta de naţionalitate şi de civilizaţie românească. Dar … ar trebui să mai vrea şi Grivei [ aluzie la fabula lui Grigore Alexandrescu ]. Când spun treaba asta, mă duc exact la structura de gândire a societăţii Republicii Moldova.

Să nu uităm că numai 65 % s-au declarat de a fi de origine românească, acum, mai nou, „moldovenească”. Să nu uităm că rusificarea n-a însemnat numai folosirea limbii ruse, ci s-au bătut - cum se spune - chiroane-n cap cu o ideologie antiromânească, că s-au creat aceste psihoze extraordinare. Şi, mai mult decât atât, să nu uităm că este un spaţiu fără nici un fel de resurse energetice. Să nu uităm că este, într-un fel, într-un conclav, este într-o alveolă, într-o masă slavă, care a produs efecte de comportament psihologic.

Toate aceste aspecte care vin dintr-o adâncime, ce nu-i de ieri de azi, oricât de mare ar fi elanul, oricât de mare ar fi dorinţa, trebuie să ţinem cont de instinctivul - aş spune aproape de instinctul - din moldoveanul de astăzi, care i se insuflă naţionalismul moldovenesc şi care … dacă spune „picior” şi nu spune ”chicior”, este acuzat că n-a folosit termenul moldovenesc! Ei bine, vă dau spre exemplificare şi spre susţinere, ultimul dintre argumentele „fraţilor” lor mai mari [ ruşi ]: < Vreţi în Uniunea Europeană ? Foarte bine. De la anul, respectiv 2005, vă vom da gazul la preţ european! Şi chiar dacă Uniunea Europeană vă va trimite 40 de milioane euro, să vă plătească gazul, vi-l vom da cu asemenea preţ încât n-o să reprezinte nici un sfert din necesarul vostru! > S-a creat o spaimă, o psihoză. Acum s-a încercat să se acopere treaba aceasta prin intervenţia tampon a României. Războiul politic adevărat se duce pe terenul economic, se duce pe cel financiar şi pe cel comercial. Aici a pierdut România. Dacă încă mai sperăm că avem un spaţiu de civilizaţie, de cultură, de limbă, că aici putem să penetrăm, c-o să facem schimb de fete şi băieţi, că-i mai aducem la şcoală şi-i mai trimitem înapoi – apropo: reîntorşi în Moldova sunt priviţi ca un „paria”, nu-şi găsesc locuri de muncă şi sunt discriminaţi negativ! Ei bine, toate aceste probleme sunt problemele zilei, şi tind a rămâne în continuare, în funcţie de ce forţe politice vin în Parlamentul Republicii Moldova.

Mircea Dogaru: Eu n-aş fi aşa tranşant. [ ……..]

Chelaru: Am vrut să fac această adăugire, amendament, la cele spuse de Mircea Dogaru, tocmai pentru că vom regăsi în această formă de remodelare - aş spune de stâlcire - a societăţii moldoveneşti, atitudinea şi efectele a ceea ce s-a întâmplat cu Vlad Cubreacov.

Mircea Dogaru: … Dincolo de Smirnov, general adus de la Habarov, adus în Transnistria, războiul s-a purtat împotriva lui Chiţac, Mărăcuţă, Caraman, care sunt …orice, numai ruşi, nu! Adică sunt români, toată ziua! Într-o parte au luptat ruşi, români, din poliţia Moldovei ( apoi din armata Moldovei ), de cealaltă parte, au luptat ruşi, ucraineni, români, din poliţia Transnistreană […..]

La ora actuală, toată populaţia asta din Moldova – părerea mea - este că vrea s-o ducă mai bine! Indiferent că s-au născut români, moldoveni, ruşi, ucraineni - cum îşi spun ei acolo - vor Uniune Europeană. Vor să se îndrepte spre Vest. Ca dovadă că au depopulat republica, plecând în lumea largă. De aceasta trebuie să ţină seama liderii de acolo. Omul de rând s-a cam săturat de cizmă şi de opresiune. Noi folosim nişte termeni care acolo au alt înţeles. Dincolo de Prut, comunist egal ocupantul şi slugile lui. Dincoace de Prut, a însemnat una până în 1989, după’ 89 înseamnă cu totul altceva, deoarece foştii securişti şi activişti au devenit democraţi, şi ne îndrumă cum să ne integrăm în Europa şi ne învaţă cum să ne facem cruce.

Chelaru: În legătură cu citarea lui Chiţac şi Mărăcuţă - unul bucovinean, altul transnistrean - ambii amândoi - ca să spun aşa - au fost şi sunt exponenţii unei ideologii comuniste profunde. În Transnistria n-a fost un război interetnic. A fost un război politic…

Dogaru: Cominternist …

Chelaru: Este evident că nu trebuie să amestecăm aici problemele interetnice, pentru că Moldova -după părerea mea – a fost cea mai permisivă şi tolerantă …

Dogaru: Este foarte necesar de studiat cum acţionează Kominternul, pentru că, s-ar putea ca, unele aripi ale Neocominternului să acţioneze şi la noi.

Chelaru: Cubreacov are nume de rus. Dar el este român. Dar răpirea lui a fost comandată politic şi a fost pusă în execuţie prin metode teroriste criminale. Ar fi bine ca „ochiul de veghe” al Serviciilor noastre de Informaţii să asigure supravegherea acestui spaţiu..

Dogaru: Eu aş atrage atenţia Serviciilor noastre să se îndrepte foarte atent … aicea …

Crăciun: face precizări despre pelicula adusă – care se derulează

¤ Caseta ( documentul ) răpirii lui Vlad Cubreacov ( mart. 2002 )

Mărturia unui poliţist care a făcut parte din comando-ul de răpitori ( vorbind ruseşte şi stând cu spatele pentru a nu fi recunoscut ); reconstituirea traseului urmat de răpitori; traducerea aproximativă, lacunară, suprapusă pe vocea martorului, comentariile celor din studio:

Cartier din Chişinău … blocul în care locuia Cubreacov … cum l-au acostat în faţa blocului …cum i-au pus în cap haina „proprie” … cum cele două maşini au plecat spre Dubăsari … cum au ajuns la graniţă şi, somaţi de poliţia rutieră, au fost lăsaţi să treacă; cum Cubreacov le-a spus că este parlamentar, şi abia atunci au aflat ei cine este ….; cum li s-a spus că ordinul a fost dat de şeful statului şi comandanţii de la Interne; cine au fost cei trei şefi ai comando-ului ( numele lor nu se aude ); … cum au ajuns la Grigoriopol, la un poligon de aviaţie unde au stat 24 de ore …; cum comando-ul a fost rechemat la Chişinău …; … clădirea unde a fost reţinut ( dealuri, arături … nişte construcţii cu aspect de depozite – hangar ); … cum, după o lună, o lună jumătate, tot pe ei i-au trimis să-l aducă pe Cubreakov înapoi … pentru că Iurie Roşca începuse manifestaţia cu corturi din Piaţa Mare, şi cerea să fie adus acolo …; dar ei l-au adus doar până la Duroscoi şi l-au lăsat acolo … că ceilalţi membri ai comando-lui trăiesc şi pot depune mărturie.

Dogaru: Ca istoric, el nu se poate pronunţa numai după declaraţia acestui om. De ce a apărut acest film-mărturie acum, în campanie electorală ? Cui va folosi ? Voronin va fi acuzat ? Roşca cum va apărea ? Altfel, răpirea este specifică şi altor răpiri a trupelor „omon”. Liderii transnistreni Smirnov şi Mărăcuţă au fost arestaţi la Kiev, de un comando format din 7 români, au fost aduşi la Chişnău şi băgaţi în arest. La telefonul Moscovei, ei au fost imediat eliberaţi, iar din cei 7 răpitori, nici unul nu mai este în viaţă! Este clar că acest martor – dacă este autentic - urmăreşte să supravieţuiască, să se ştie de el, să nu dispară …

g-ral Chelaru: Ca specialist, încearcă să decripteze filmul. De ce s-a făcut acea răpire? Puteau pur şi simplu să-l asasineze. Acest scenariu cu răpirea lui Cubreacov şi ţinerea lui ca ostatic, în acel poligon …( precum Mahomed … ) cu acele ordine date sunt de analizat. Cubreacov era în tandem cu Iurie Roşca. El de ce n-a fost răpit ?

Crăciun: Iurie Roşca a scăpat. Au vrut v să-l răpească şi pe el, dar l-a apărat „garda” lui …

Chelaru: Dar ce declară Cubreacov despre acest episod ?

Crăciun: Cubreacov n-a spus nimic de 3 ani! Probabil de frică. A fost ameninţat.

Chelaru: Acest film -mărturie a fost făcut fie ca să-l maculeze pe Cubreacov ( deja unii vorbesc despre el ca despre un „cal troian” ), fie ca să derobeze conducătorii Chişinăului că ar fi fost vorba de o tentativă de asasinat politic. Cubreacov tace. Voronin a devenit, peste noapte, pro-european.

Ce fel de democraţie este în Moldova, cu acest terorism de stat ?!

Diaconescu: Principalul beneficiar al filmului pare a fi Iurie Roşca. Dacă din ordinul lui Roşca a fost răpit Cubreacov ?!

Chelaru: Un alt exemplu de cum suntem noi, românii. Nu ne putem uni pentru o cauză naţională. România este locul unde se poate compromite orice: democraţie, social-democraţie, masonerie …

Crăciun: Ar trebui să credem în această mărturie. Col. Clipa ( cel ce a condus comando-ul ) a fost apoi şeful Comisiei ce a cercetat cazul. Promite că, în curând, va aduce chiar în studio un alt martor.

* * *

Diaconescu: Ce credeţi despre alegeri ? Va proceda opoziţia ca în Ucraina?

Dogaru: După alegeri începe marea bătălie. Cei 101 deputaţi vor alege preşedintele …

Diaconescu: Moldova între roşu şi portocaliu ? Cine câştigă ?

Crăciun: Eu sper că Urecheanu … Poate Voronin schimbă macazul …

Dogaru: Dacă nu se produce unirea între Urecheanu şi Roşca - ceea ce pare imposibil! - victoria aparţine „ UDMR-ului” de la Chişinău!

Chelaru: Eu nu aş face o astfel de apropiere. cele trei grupări nu sunt prea deosebite. Singurul lucru care le poate diferenţia, este atitudinea faţă de România şi de integrarea europeană. Voinţa moldovenilor trebuie respectată. România ar trebui să devină atractivă. Nu „mâine” se câştigă preşedinţia. Doresc victoria lui Roşca şi Urecheanu, dar nu uit că şi comuniştii sunt români. Ei vor avea, se spune, 35 % din sufragii. Nu m-ar mira ca şi ei să se schimbe ca la noi. Să se modernnizeze. Sper ca politica viitoare a Bucureştiului să producă o reconversie de mentalitate în Basarabia, să putem recupera românismul de acolo.

* * *

¤ Din mesajele telespectatorilor

/ Singurul patriot valabil de acolo - Iurie Roşca

/ De ce nu s-a pus problema Basarabiei la intrarea în NATO?

/ Românii sunt îmbătaţi de europenism, ignoră problemele basarabene

/ Să se acorde cetăţenia română tuturor basarabenilor

/ Să-i ajutăm să intre în UE

/ Moldovenii votează; comuniştii numără voturile

/ Voronin nu are nevoie de fraudă, va câştiga sigur

/ Interesaţi-vă de soarta românilor din România, nu de basarabenii care nu ne iubesc