13 februarie 2005. OTV – “Dan  Diaconescu  în  direct “

        Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei  - CADA

    Invitaţi  în  studio:  g-ral  ( r ) Victor Stănculescu ,  lct.col. ( r) Ioan  Bărbuţă, mr ( r) N. Gârliceanu, mr. ( r) Nicolae Durac, lct.comand. ( r)  Gh.Ioniţă ,  Doru Braia.

    Diaconescu  a prezentat  formatul  dezbaterii: vizionarea unor  episoade din  acţiunea CADA ( de pe casetele aduse de invitaţi ); explicarea  acţiunii   întreprinsă  în 1990   de  ofiţerii din CADA; confruntarea  faţă-n faţă  cu g-ral Victor Stănculescu, ministrul  Apărării Naţioanale  de pe  atunci;  opinii  telefonice  exprimate  telefonic de  cei dornici  să participe la dezbatere.

  Pentru  bucureştenii  dublaţi  ( sau  triplaţi ? ) numeric de revoluţionarii  veniţi  din  toate  colţurile ţării,   primele 6  luni ( ianuarie –iunie’90)  după  revolta din decembrie’89  ( indiferent de numele cu care o  botezăm   ),  reprezintă etapele revoluţiei  anticomuniste româneşti ( indiferent  cum  o eternizăm  ) ,  înfrântă  de  contrarevoluţia   forţelor conservatoare   (  indiferent ce nume i-am da  ).

 Evenimentele (  şi  amintirile ) s-au  îndepărtat ,  s-au bagatelizat , s-au  reformulat,   s-au uitat.

 Bucureştiul   devenise o  arenă   în  care  adunările, demonstraţiile, marşurile,  întrunirile,  confruntările,  zvonurile,  campania electorală ,  copleşeau  marile artere; umpleau  pieţele publice; înconjurau instituţiile -simbol   şi încărcau de noi  semnificaţii   clădirile istorice.

 12 ianuarie … Piaţa Romană …  13 februarie…  Piaţa Victoriei    … 28-29 februarie Ministerul de Interne.. Televiziune, Piaţa Victoriei  … aprilie –mai-iunie Piaţa Universităţii. Nu le  vom  evoca.

     În  învălmăşeala aceea   pestriţă  de coloane de cetăţeni, de  gărzile de poliţişti  şi scutieri , nu poate   fi uitat   grupul  ofiţerilor CADA, care, prin  prezenţă, mesaj  şi  ţinută    au  sporit  încrederea  în  victorie a grupurilor  revoluţionare. Să nu  ne ferim  de cuvintele mari. Contează  ce s-a simţit  atunci. 13 / 14 iunie’90 , cu  infernul  provocat de  „ mineriadă”,  a pus capăt   acelui  prim  ciclu   al revoluţiei . GOLANIA ,  CADA ,  partidele politice  anticomuniste , societatea civilă,  revoluţionarii-lideri,  primeau  o  „corecţie ”  din partea regimului Iliescu, consacrat de alegerile din  Dumineca Orbului .

    De data aceasta   în studioul  OTV  se discută despre CADA .  Invitaţii emisiunii,  personaje reale, implicate în  evenimente. Subtitlurile despărţind tronsoanele dialogului,  ne aparţin,  fiind orientative:  

 ¤ Caseta 1.  12 februarie  1990.                                ¤ Generalul Stănculescu – Ion Iliescu               

 ¤ Iliescu & Militaru: KGB-izarea armatei                  ¤ 13 febr’90: CADA  şi  solidarizarea lui  Doru Braia  

¤ Dec.’89. Armata versus poporul                                ¤ 16-18 dec.’89.Timişoara

¤  Premisele CADA                                                     ¤ Mărturie:  înmormântarea soţilor Ceauşescu

 ¤ 16-19  dec.’99.Timişoara  versus armata                ¤  Agendele  lui  Ceauşescu                

¤ Timişoara  versus  armata                                         ¤  Procesul   „Timişoara”   /   Procesul  de la  Nurenberg

¤ Rezoluţia  342  ONU – cadru pentru   procesul  genocidului  comunist?      

¤ g-ral Stănculescu  şi  revoluţia                                  ¤ Apelul  CADA                                  

¤ 14 ian.2005. Memoriu  către preşed. Băsescu          ¤ 13 iun.’90: CADA – victimă  a  mineriadei

¤13 iun.’90: CADA – victima lui  Ion Iliescu             ¤ Caseta II. Solidaritatea Timişoarei  cu CADA( 13 febr. ) 

                                                                                                                                    dr.istorie,  Livia Dandara

                          *      *     * 

 ¤ Caseta 1.  12 februarie  1990.  Conferinţa de la guvern  a ofiţerilor  CADA;  masa lungă  la care  stăteau  ofiţerii  reprezentanţi;  raportul  unui  ofiţer –grănicer  ( în  dialog cu  Gelu  Voican-Voiculescu ) despre  implicarea ( şi  refuzul  )  unor ofiţeri de a executa  ordinele de  represiune a   revoluţiei  din  Timişoara în  zilele de 16-17 dec.’89.

(? ) ofiţer  grănicer:  < … nu am reuşit  să ne coordonăm acţiunile,  noi cei care eram  în stradă, pentru  că  nu ştiam  cine se află  în  stânga  şi-n dreapta. Atâta  am primit  ordin  să reprimăm  această  mişcare de  huligani care veneau  cu lumânările aprinse  pe scările Catedralei.

În seara zilei de 17, la ora 18,20, demonstranţii s-au  împrăştiat  din  centru,  spre anumite cartiere.… ţigani  care  furau …  au  încercuit  magazinele şi  în urma  focului  executat de  către armată,  nu  în plin , cum  s-a spus, care trăgea în caldarâm  … în faţa furiei unui  popor. De aceea oameni  nu  au  căzut prea mulţi,  în seara aceea  de 17, acolo,  în centru . După care armata  s-a retras din  dispozitiv, într-adevăr,  şi  noi  gândindu-ne atunci,  în acel  moment, la cei care  au  fost  ucişi,  în puncte fierbinţi.

Eu pot  să  vă  spun  cu mâna pe inimă  că am stat  de vorbă  cu acei  oameni, unii  în stare de ebrietate, am ţipat  eu  timp  de o oră şi  jumătate fără nici o armă  în mână,  în faţa soldaţilor care  stăteau  în poziţie de luptă, cu muniţia de manevră  în  încărcătoare, gata  să execute  foc,  sub presiunea securiştilor, care  se aflau  în  spatele nostru ,  şi a organelor  de partid care  continuau  să dea dispoziţii.   

Am  stat  şi i-am determinat pe  oameni,   i-am  rugat  frăţeşte,  prieteneşte, să  nu  forţeze   copiii lor pentru a trage în ei … Nici nu aveam  cu ce, dar frica, spaima noastră  era  mare. Pe la ora  16, când au  început  să se spargă  vitrinele  în centrul  Timişoarei,  să cadă  vitrinele acelea , cu  fiecare vitrină care  cădea,   cădea şi  câte o părticică  din noi,  de frică,  de spaimă, pentru  a rezista acestui   puhoi …  şi ne gândeam la  viaţa noastră  şi  a copiilor  noştri  în acele momente.  Şi datorită  celor care ne-au  condus  în acel  punct, repet, datorită  celor care ne-au  condus în acel punct, această  dovadă   de luciditate şi  am   acţionat … În urma acelei conferinţe [ C.P.Ex. ]  care a avut loc, de care noi  am  aflat  mai  târziu, dar în legătură  cu care am făcut  analogii a evenimentelor,  ne-am dat seama că deja s-a trecut  la luarea măsurilor stricte.  Astfel,  în centrul  Timişoarei  s-a  pus stăpânire pe Piaţa Operei,  actuala Piaţă  a Revoluţiei. În acea piaţă,  s-au  consolidat  aliniamente  pe care trebuia să ne oprim.

Trupele Ministerului de Interne  şi-au  făcut  în aşa fel  jocul , încât  încercau  să ne orienteze  şi  pe noi,  să dea  dispoziţii  şi ordine în  toate unităţile noastre  militare. Cum  să  spun ? …nu  că  au   pactizat  cu şefii noştri, dar  i-au atras în favoarea,  în  sprijinul  lor.  Au dat dovadă de laşitate. Ne-au  băgat  pe noi  în faţă  să rezistăm  furiei  poporului,  pentru  că ei – vorbesc de poliţie -    căzuseră  deja  o dată pradă  acestei  furii  şi  nu  au putut să reziste. Şi atunci ne-au băgat  pe noi  în faţă  să rezistăm furiei  poporului. Actualul  ministru de Interne, dl Chiţac, pe data de 18 , venise la Timişoara – era pe vremea aceea şeful  Protecţiei  Antichimice -  a venit  la Timişoara să creeze nişte  dispozitive, mă  rog,  mai puţin  milităreşti, avea nişte dispoziţii pe care nu le-am executat. Pot să vă  spun  -  eram chiar  în Piaţa Catedralei  -  

că  au  tras în Catedrală. Cordonul  format  din militari ai miliţiei  şi  ofiţeri,  chiar superiori,  ai Ministerului de Interne, au tras în Catedrală.  Şi  de aici  au  fost mulţi  indivizi pe care i-a dus  salvarea …  (  din  relatările presei, nu pot  să spun 100%   dacă mai  trăiesc  )  unul care a decedat pe  scările Catedralei   Atunci  grănicerii au  spus  „hai  să mergem  de-aici” . Lt. col. Văduva a executat foc asupra unui  tânăr de 14-16  ani  care a strigat  „ ucigaşilor!”;  a luat  pistolul mitralieră  şi a tras înspre Catedrală  … Şi noi  grănicerii ne-am retras  de acolo  din faţă …   Pe data de  19, dl general [ ? ]     ne-a  comandat  să  încercuim   parcul central  din  Timişoara, obligându-ne chiar să tragem. Şi am  strigat  -  chiar  şi eu am  strigat -  „ Nu tragem!  Ne împuşcăm  unii  pe ceilalţi! Ne împuşcăm  noi  între noi! ”

După care ne-am retras  în vechiul  dispozitiv  şi am  rămas acolo. Nu am tras nici un cartuş. >

 

                         *    *      *

¤ Generalul Stănculescu – Ion Iliescu

Diaconescu:  Revenim  cu emisiunea în  studio. Aţi  văzut ce se întâmpla acum  15 ani. A  fost acea consfătuire în clădirea guvernului.  Erau acolo reprezentanţii armatei  … Era pe vremea când dl general  Victor Atanasie  Stănculescu era  ministrul  armatei… Bine aţi venit.  Unii  vă acuză … alţii  vă apără …

 Aţi văzut  ce-ar  fi  fost  dacă  …

G-ral  Stănculescu:  Sunt cam  mulţi  de „dacă”   în  viaţa mea. Regret. Dacă aş  fi  făcut aşa, nu regret; Dacă  n-aş  fi  făcut aşa , iar nu-i  bine.   

Diaconescu: În  curând a apărut această carte la care  dvs aţi  avut  o  contribuţie importantă,  împreună  cu   Dinu  Săraru. O carte în care am văzut  pentru  prima oară,  negru pe alb,   vorbindu-se despre   omorârea   soţilor  Ceauşescu , moarte care ar fi venit  atunci  dintr-un    ordin  politic ,  aşa cum  toţi  românii  ştiam,  dar  nu  ştiam  exact  cum  s-a  întâmplat . Am aflat astfel  că, şeful la vremea aceea,   Ion  Iliescu , a dat un fel  de ordin  … să  fie condamnaţi la moarte …

Doru Braia: Trebuie să facem  totuşi o  corecţie. Iliescu nu era şeful de atunci al  statului.

 Dl Ion Iliescu avea aceeaşi  calitate cu  a  celor  22 milioane  de români.  Atu - ul  domniei sale  în acel moment,  a fost  că  a fost mai repede la un telefon, decât ceilalţi 22 de milioane de români. De bună seamă,  dl Stănculescu  i-a înlesnit  accesul la telefoane …

Stănculescu:  Dacă ne amintim  toţi  făceau  guverne… Verdeţ  făcea guvern … Dăscălescu  făcea  guvern …alţii  făceau  guvern… Iliescu a fost mai  apt să se descurce  în faţa împrejurărilor  …

Diaconescu: Cu  cât  înainte aţi  vorbit  cu dl  Iliescu  şi v-a spus   să mergeţi  la Târgovişte?

Stănculescu:  Cu o seară  înainte … noaptea.  Am  discutat  o serie de probleme legate de deplasare; nu  ştiam  cine va veni de la justiţie;  nu ştiam  cine va fi  de la  apărare – avocaţii; nu  ştiam alte detalii, privind procesul,  plutonul  de execuţie, eu nu am  fost  invitat  la  discuţiile  în care  s-a hotărât …

Diaconescu: Dvs aţi  fost  un spectator care  primea ordine…

Doru  Braia:  La acea vreme se afla   în  vigoare o  lege  a  siguranţei  naţionale, din  1972,  care prevedea, la unul  din articole,  existenţa şi  activitatea în  România a unor grupe paramilitare, subordonate  direct  Comitetului  Central, deci nici armatei,  nici  securităţii, nici  justiţiei,   şi care erau  îndreptăţite, conform acelei odioase  legi,  să acţioneze  în  continuare  conform  planurilor avute, chiar dacă  comandantul  suprem  ar  fi  împiedicat  să mai dea vreun   ordin. 

În asta  văd eu  „logica” asasinării, pentru  că  judecării  nu  se poate  spune,  a  soţilor Ceauşescu  atât de intempestiv. În acel moment,  probabil,  aceste   grupe paramilitare  au  dobândit  cota  necesară  de inhibiţie,  pentru a nu mai  continua sprijinirea  lui.

 Lct.col (r ) Ion  Bărbuţă: Este vorba de Direcţia de Informaţii  a armatei  …de  grupurile de rezistenţă, special  antrenate …   

Braia: Gral  Chelaru, care dispunea atunci , şi mult  timp  după  aceea, de cele mai  intime informaţii ale armatei,  datorită funcţiilor pe care le-a  avut ,   a declarat  aici  în  studio , acum  o lună  sau  două,   că erau  grupe paramilitare,  instruite la nivelul  cel mai  înalt; pentru că   detaşamentele de gărzi  patriotice  nu cred  că   erau  atât de bine instruite încât  să tragă de oriunde …

                                       

 ¤ Iliescu & Militaru: KGB-izarea armatei 

mr. ( r ) N. Durac: În legătură  cu această casetă. […..]   Majoritatea gradelor au fost  din cei care n-au  acţionat  şi unii dintre noi  care am refuzat  să executăm  ordinele. Au  fost  nişte mărturii de la faţa  locului.Dacă vrem  să discutăm  ceea ce s-a întâmplat , cum  s-a  întâmplat, cine, cum este  vinovat, avem dosarele Comisiei  guvernamentale … Grănicerii  au  acţionat aşa  faţă de  generalul Chiţac, întrucât  el era ministru de Interene., era ministrul  lor. Lor nu le convenea ca generalul  Chiţac să  fie ministru , un general  care a făcut ceea ce a făcut  în  Timişoara …

S-a terminat revoluţia,  cum s-a terminat,  a venit  1 ianuarie 1990,  şi  apoi pe 1 februarie a venit CADA la Bucureşti  cu un   Apel care cerea democratizarea armatei. 

Diaconescu: Aşa dar, dle colonel   Bărbuţă, povestiţi-ne  exact de ce aţi pus la cale această  CADA?

Lct.col (r ) Bărbuţă: Acum  15 ani,  în armată, din decembrie 1989,  s-a creat  o  stare de spirit care a purtat  ulterior  denumirea de  Comitetul de Acţiune pentru  Democratizarea Armatei.  Această stare  de spirit s-a creat datorită    măsurilor   neregulamentare şi nelegale luate atunci de Ion Iliescu  şi  Nicolae Militaru, care, o dată ce a ajuns în fruntea armatei,  a  reactivat o  serie din  foştii  genereali care  făcuseră  studiile  în Uniunea Sovietică şi care erau  suspectaţi de  colaborare cu KGB-ul.  În acele condiţii,  cadrele  militare din  toate unităţile aflate la Timişoara, a rezultat că şi  din  toată ţara vizitată , s-au  răzvrătit, şi-au manifestat  nemulţumirea. Şi  în adunările organizate în unităţi,   s-au  ales nişte reprezentanţi  care  să  vină  să  discute cu  conducerea de atunci a României, care era deţinută de Frontul Salvării Naţionale. În acele condiţii,  militarii au venit  cu delegaţii,  cu  ordine de serviciu,  reprezentând punctul de vedere al  comisiilor din unităţi. Întru  cât nu au  fost  băgaţi  în seamă,  nu au fost trataţi   cum ar fi trebuit să  fie trataţi de conducerea de  atunci a României.Ba mai mult, generalul  Militaru  deja  dăduse ordin pentru  arestarea  acestor  ofiţeri, iar generalul  Purdea  a  ieşit la televiziune   şi a afirmat  că aceşti  ofiţeri  nu reprezintă pe nimeni,  spiritele s-au  încălzit   şi mai mult.

Astfel încât, ofiţerii  din   unităţile  desantului  din  jurul  Bucureştiului  în  deosebi, s-au  urcat  în autobuze şi au venit în Piaţa Victoriei,  pentru  a-i  susţine  pe colegi. Mai mult, au venit  şi  studenţi  şi ofiţeri  din Academia de Comandă,  şi  de la Academia Tehnică,  Academia Militară.

La Timişoara,  în  acelaşi  timp, societatea civilă  a organizat  un miting de sprijin  al unităţilor  care  doreau  să  poarte,   în mod civilizat  şi  democratic,  discuţii cu  conducerea de atunci  a ţării.

 Astfel, ulterior, noi  am  fost acuzaţi  că am  scos armata în stradă!  Ceea ce nu este adevărat,  deoarece, de fapt, armata  a fost  în stradă de generalii  care  conduceau armata în acele momente.

 

¤ 13 febr’90: CADA  şi  Doru Braia

Doru Braia: Aş vrea să intervin  acum pentru  că, probabil, mulţi  telespectatori se întreabă ce caut  eu  într-o asemenea  companie.  Aşa  a vrut  probabil  Dumnezeu -  altfel  nu-mi pot  explica  -  exact   ziua de 13 februarie, acum  15 ani, mă  solidarizează  de soarta acestor domni.   De ce?   În faţa guvernului  întâlnisem  câteva  sute de ofiţeri   de cea mai  bună calitate, în primul  rând intelectuală, pentru  că luasem  contact  cu  dumnealor, şi-mi treziseră  atât admiraţie, cât  şi speranţa  că armata  română, părăsind momentul revoluţionar  1989, va ajunge pe mâna  unor asemenea ofiţeri. 

Acest  lucru l-am  spus  chiar  public acolo,   în prezenţa câtorva domni  – 10 sau  15  -  generali dintre  aceea  atât de bine cunoscuţi , cum  îi  denumeam  eu <….   şi  cu  scobitoarea-n  gură >, care, la un moment dat,  au  considerat  că eu,  împreună cu    deja mii,  zeci de mii  de oameni care veneau  să-i  sprijine pe ofiţeri,  aş  fi  jignit  armata!  Ei bine, atunci,  n-am  exprimat  decât  un  gând, făcând comparaţie   între un  contingent  perfect aşezat,  aliniat,  de o calitate deosebită , care manifesta în acel loc,  şi prestaţia publică a acelor  domni  generali,   pe care i-aş  fi  suspectat  în orice moment   dea un mare pericol  de a declanşa, chiar  şi un război al  României, datorită  incompetenţei , de  care dădeau  dovadă   chiar şi  în exprimările făcute  cu acea ocazie. 

Aniversarea mea cu CADA    porneşte din  ziua de  13   pentru  că   atunci  s-a mai  întâmplat ceva. 

Ceea ce am  spus eu acolo,  a fost  folosit  peste puţin  timp ca un  act de acuzare împotriva mea, cum  că aş  fi jignit  armata  română,   şi mi-a atras darea mea afară  - pentru  că nu pot  să-i  spun expulzare,  pentru  că eram cetăţean  român!  -  din România regimului  Iliescu. De-a- lungul  timpului,  şi  chiar la  scurt  timp ,  am urmărit  direct    evoluţia acestor oameni, am  trăit  sentimente de deziluzie convins că nu  am  fost  singurul,  iar  de atunci  mă  bucur de prietenia  foştilor membri CADA,  şi le stau  oricând aproape.    [……..]

Stănculescu  (  lui Braia ):  Dvs aţi  fost  expulzat ca şi Regele Mihai …  

Doru Braia: D-le general,este o analogie care, de bună  seamă, oricând m-ar onora, dar din  discuţiile pe care le-am  avut  atunci  cu  Majestatea Sa,  nu poate exista  durere mai mare  pentru un  român, decât  să  fie dat afară  din ţara lui, de către un  român,  indiferent ce poziţie ar avea. Durerea   a fost  similară  şi a Majestăţii Sale, şi a mea, şi-mi pare rău că,  nici acum,  tot ce s-a  întâmplat  în anii ’90 , atât  în cadrul  armatei cât  şi  în cadrul  poliţiei ,  cât  şi în cadrul  administraţiei  civile,  nu  este pus   pe masă, pentru a realiza,  într-adevăr, ceea ce  efectiv este necesar  în România,  eu o numesc  constatarea naţională,   de care nu ne  vom  putea deroba    în  dorinţa noastră de a intra în Europa. Europa   are nevoie de societăţi  armonioase,   şi nu  societăţi  în  contradicţie cu ele însele, aşa cum  stau  lucrurile la noi.

 

 

  ¤ Dec.’89. Armata versus poporul   

lct.comand. av.  Gh.Ioniţă: După  50 de  ani de   vise, speranţe … cum  a fost  posibil  să nu se accepte democratizarea armatei, o instituţie  atât  de puternic conservatoare  şi  de politizată ? O instituţie care  ajunsese într-un  stadiu de  incompetenţă  în momentele de criză. Conducerea  armatei, în perioada 16-20 decembrie’89 , şi-a  demonstrat  incapacitatea.  Incapacitate de adaptare .  În  condiţiile în care armata are obligaţia de a apăra patria, de a apăra poporul, să vii şi  să  nu  cunoşti,    tu  comandant al armatei,

 să nu  cunoşti  care  îţi este inamicul ,să  fie atât de importantă  decizia  politică, încât  să uiţi că tu, militar , eşti  întreţinut din  sudoarea şi munca  celor care erau  în  stradă, şi cereau  pâine, libertate şi  căldură! De ce?  Iar  unii  comandanţi  au ieşit  în  stradă să execute,   să-şi  demonstreze loialitatea!

 Dintre ei,  unii  sunt    generali. Iar  noi am venit aici  şi   discutăm  cu desnădejde  că ,  poate, n-ar  fi trebuit  să avem  o astfel de evoluţie.   Speram,  într-adevăr, să   merităm  onoare şi demnitate.

De ce? Am  depus un  jurământ. Jurământul militar  stipulează  fără  echivoc:

 <Jur să-mi  apăr patria  şi poporul!     >   

Diaconescu: Dvs sunteţi  toţi membri CADA.  Între timp  aţi  fost  toţi  scoşi  din armată. Aţi  fost  îndepărtaţi …  Cum  s-a întâmplat? 

Mr. ( r), N. Cârligeanu: Să revenim  în decembrie’89,  pentru  că starea  rea a  armatei   se constata  şi înainte, şi la  Ministerului de Interne … Fiecare şi-a dat seama de anumite probleme   care s-au  întâmplat Foarte grave.Lipsa de unitate,  de  cooperare, de conducere , unde era o ruptură clară, ordinele se  încălecau  …

Diaconescu:  Dle general,  ce ne puteţi  spune…

g-ral Stănculescu:  [  incoerent  şi  neînregistrabil  ….]: de ce era  armata  într-o stare grea…

Doru Braia: Acum  este important  ceea ce vreau  să  spun. Cum  vă explicaţi  că un Ceauşescu care,  practic,  îşi sabotează  armata,  din ceea ce aţi  spus dvs ,  totuşi ,  din primul  moment  al revoltei,  apelează la  ea? De ce n-a apelat la trupele de securitate ?

 

¤ 16-18 dec.’89.Timişoara

mr. ( r )  Durac: Pe data de 17, la ora  16,30, a avut  loc celebra şedinţă a Comitetului Politic Executiv.  Să vedem ce face Milea  până la  acel moment. Începând din  16, el  dispune înfiinţarea la Timişoara  a 20 de patrule, din  care 14  de militari, care,  împreună  cu  Miliţia şi Securiatea  au  început  să acţioneze …

împrăştiind  demonstranţii …Este celebră ,  cum  să spun , povestea unui subofiţer care  spunea că   au  luat parte la…  trandafiri… au trecut  la ilegalităţi ,  au arestat  … În  dimineaţa zilei de  17,a fost  o  demonstaţie de forţă.Au venit de la Bucureşti  …

Braia:  Represiunea  comandată  tot  de  „eroul”   Milea … care are acum   bulevardul „Vasile Milea” …  

Durac:  Corect.  Ce a făcut  Milea?…   Pe la 14,15 ,  unitatea militară  01140-Bucureşti, din ordinul  ministrului  Apărării Naţionale,  execută  alarma de luptă  „Radu cel Frumos”. Acest detaşament a acţionat  în  cooperare   cu un  batalion de tab-uri  din Arad, care s-a deplasat  la Timişoara  ( cf. raport col. Neicu  Petcu  ). Acum, ce însemna ordinul  „Radu cel Frumos”? Tancuri , transportoare, armament,  muniţie de război. Împotriva  cui?  Păi  să vedem … să vedem  ce spun  documentele. La ora  16, a murit  o femeie  (  numele- Bărbat ) în Piaţa Libertăţii.  Deci  înainte  de a ajunge  la Ceauşescu, Milea a dat aceste ordine telefonice , cu   alarmă  de luptă. Au  fost primele victime … Deci armata  a sărit  să-l  ajute pe Ceauşescu, acesta este  adevărul.

Col ( r ) Bărbuţă: Nu vreau  să  iau  apărarea nimănui dar,  în  spiritul adevărului:   generalul Milea era la Bucureşti, undeva într-un  birou la CC,  izolat de realităţile din ţară, şi primea ordine de la comandantul  suprem, de la Ceauşescu.  [ se produc contraziceri , nu se înţelege ce spun  ]

 N-avea cum  generalul Milea să  dea alarma de luptă,  să  scoată  unităţile de tancuri, de taburi … să le deplaseze la Timişoara … dacă  nu-i ordona Ceauşescu.  Mai mult,  Milea era informat, ca şi noi,  că la Timişoara  acţionează  nişte grupuri de indivizi,  de străini, foarte   tineri, care încercau să  incite lumea la revoltă …. care au  început  să  spargă  vitrine, dotaţi  cu anumite ustensile …  (  cf.  declaraţia  lui  Virgil Bădălan,  dată  generalului  Dan  Voinea )… că aceste grupuri nu erau  din  Timişoara .  Milea avea asemenea informaţii.   De altfel, acest  lucru  este  confirmat  şi de  Virgil  Măgureanu  …

[ se produc contraziceri , nu se înţelege ce spun  ]

Voce:  De unde ştia  Măgureanu ?  era la  Focşani   atunci  …

Bărbuţă: Când însă generalul  Milea a văzut  că în   Bucureşti,  muncitorii au ieşit de pe platformele industriale, şi au  început  să înainteze spre centrul Capitalei, atunci a refuzat  să mai execute ordinele, şi, probabil,  atunci s-a dat  ordin de către Ceauşescu  să fie executat . Acum,  depinde cine l-a executat.

V-aş  ruga  să   se discute cu persoanele cele mai  apropiate, cine se mai afla  acolo… dacă el  s-a  sinucis … Eu am  studiat  cum  sunt  sinuciderile în armată… (  dă amănunte tehnice )…sinucigaşul  lasă  câteva  rânduri…  împuşcarea în piept, în faţă    sau în inimă,  nu este  sinucidere.

Diaconescu:    dl general Stănculescu, dvs ce ziceţi?

 Stănculescu:  În raportul  ofiţerului căruia i s-a cerut   pistolul de Milea, acest pistol, gloanţele…

[ se produc contraziceri , nu se înţelege ce spun; a se vedea pe larg  acest  episod    în cartea lui  Stănculescu, la Bibliografie II   ] 

Braia:  Apropo de rolul  generalului Milea. Acum  şapte ani,   când  noi am  avut acel lung  interviu  din

 „Ziua” , v-am  întrebat:  cum de a fost declarat  erou,  Vasile  Milea? Doamne fereşte  nu m-aş  fi  gândit  să-i  fie profanată, în vreun fel,  memoria. Dar de aicea  şi  până a fi declarat erou, şi un bulevard  bucureştean să-i poarte numele, mai era  cale lungă. Mi-aţi  răspuns atunci , cum  că armata  se afla  într-o stare de învolburare,   şi  că  într-un fel  trebuia liniştită,  trebuia aşezată. Iar  la prima recunoaştere a unor merite,  mai mult sau mai puţin  fictive,  ale   generalului Milea,  armata  s-ar  fi liniştit. Aşa mi-aţi  răspund dvs atunci. [ vorbesc toţi deodată,  nu  se înţelege   ]

Stănculescu: Eu n-am  vrut  să mor  şi de aceea nu  sunt  erou. Asta-i  tot .Nu mă  voi numi bulevard!  

Mr. ( r), N.  Cârligeanu:  Acele ordinele telefonice … Iată, eu am    asemenea note telefonice care ne erau transmise, şi erau   semnate de comandanţi. În baza  unor asemenea note telefonice, există posibilitatea reconstituirii.  Nu garantez  valabilitatea, dar ele  există …

g-ral Stănculescu: Pe această stare de spirit am mers eu la  Timişoara …Eu am  spus clar şi la comisia parlamentară ….  ce s-a întâmplat. [ vorbeşte  slab şi  incoerent;   nu  se înţelege ] 

mr. ( r )   Durac: Dl  Stănculescu a sosit  în  Timişoara .  Să  vorbim pe  documente. Conform regulamentelor,  conform legilor în  vigoare,  ministrul Apărării avea dreptul  să dea   alarma de luptă.

După 17 decembrie,   după ora  17 , după  acea şedinţă  CPEx,  s-a primit   alarma  de luptă  şi  i  s-a dat  tot dreptul  să acţioneze.  Iată  cum sună  ordinul  ministrului , transmis de g-ralul Pop  Sinescu, retransmis de lct. col.Ilie Ban:  < Demonstranţii  să  fie serios avertizaţi  şi apoi  să se tragă la picioare.>

Ce aveam  în data  de 17 ?  Grup  de huligani ? N-aveam!  Erau oameni care  demonstrau . A fost  şi un asemenea grup, care  a dezarmat  un militar, i-au luat  pistolul,   au tras într-un militar  în termen. Dar problema este  de fond. Dacă sunt  puse  faţă-n faţă   două  forţe,  forţa armată  şi populaţia,  indiferent  cum, aceasta este represiune .   

Diaconescu: Dar dacă  Ceauşescu a comandat  şi  Milea nu  ştia? Când aţi  vorbit  cu Milea?

Stănculescu:  Pe   17 decembrie, la ora  13… mi-a spus să merg la  aeroport …

Gh.Ioniţă: Vreau  să fac nişte precizări  foarte importante, ca să se ştie, după  15 ani,   poziţia unor miltari  care au  refuzat  ordinul de a trage . Ei ştiau ce se petrece la  Timişoara …Faptul  că un regiment 

a avut  curajul  să refuze   ordinul  transmis …;  faptul  că a fost  trimis altcineva,  mai competent sau  puţin  competent …;  faptul că,  într-un asemenea moment de criză,   nu s-a ştiut  care este adevăratul inamic, poporul  care  trebuia reprimat  sau altcineva; toate acestea dovedesc cât de gravă era  situaţia  din armată.

mr ( r) N. Cârligeanu: Ceea ce s-a întâmplat  la Timişora,  la Cluj,  la Craiova,  a demonstrat lipsă de coordonare,  lipsă de  conducere  aproape totală,  ordine  contradictorii,  dispoziţii care se băteau  cap  în cap.  A fost  şi  o campanie de diversiune, de manipulare.  Pe  18 decembrie el  era la  Craiova;   a fost  chemat  la  Bucureşti;  revoluţia  a făcut-o la Otopeni. N-a   fost chemat  niciodată ca martor la procesul  Otopeni!   

Diaconescu:  Da,  s-au petrecut  tot felul de  tâmpenii  … [……………….]

Durac  [ impacientat, nu-i  lăsat  să  dezvolte ]: Suntem  ofiţeri …  Avem studii…  Avem  documente   …Ordinul de trecere la  starea de război …  Ordinul  Radu cel  Frumos

Braia  [ îl  întrerupe mereu   intervine cu  întrebări  ]

Durac: Planul era pe timp de pace…erau ordine exacte …  Noi trebuia să mergem  spre graniţă …  s-a spus că  vom  fi atacaţi de unguri …   

Braia: Exista  vreun  indiciu  că  forţe străine  vor atăca România?  

Stănculescu:  Nu!

Durac: S-a dat  ordinul  de a trage în oameni ca „ inamici” …Eu  eram  simplu  căpitan,  iar  generalii  îşi  puneau  piciorul  în  ghips …  

 

¤  Premizele CADA

Cârligeanu: Pe 28 decembrie,  domnul   Iliescu, noul  şef de stat,  a înaintat  o listă  enormă   de generali , cu  studii   la Kremlin  … şi i-a avansat …

Diaconescu:  Asta  a fost  picătura care v-a  adus la  Bucureşti …

Braia: Ca să intrăm  în  fondul  acţiunii Cada.  Zilele revoluţiei  sunt  cunoscute de către populaţie, s-au  scris cărţi, relatări nenumărate. Iată  că se dovedeşte  că această  echipă de ofiţeri  au  simţit  o nevoie instinctivă , după  atâta  confuzie,  după  atâta cruzime în unele locuri,  după  atâta  nedreptate, să se facă,  în  sfârşit,  ordine în armată, şi calificarea,  în primul  rând calificarea, să devină  un  criteriu major.

 Şi mai trebuie spus ceva, pentru  că   membrii CADA, la ora aceea,  îmi  aduc  aminte, au  fost  acuzaţi de superiorii armatei  că  ar fi   încălcat  disciplina militară, într-un fel.   În primul  rând, am  văzut  şi  documentele,  domniile lor   părăsiseră  garnizoanele   cu ordine de serviciu  legale,  ştampilate  şi   acele documente  se află  la sediul  guvernului  României. În plus, trebuie să  subliniez  că, în acel  moment,  în luna  februarie 1990,  orice ofiţer al armatei  române,  era completamente  derobat de  jurământul pe care-l  dăduse. Cercetând arhiva CADA, am  constatat că  ofiţerii  se loveau  de puterea  jurământului.

Republica Socialistă România, pe care  ei  depuseseră  jurământul,  nu mai exista ca  atare;  depuseseră  jurământ   comandantului  suprem care , în februarie 1990,  fusese deja  împuşcat  şi  se odihnea  la  doi metri  sub  pământ;  depuseseră  jurământ  poporului, care  rămăsese  acelaşi; depuseseră  jurământ  Patriei, care, orice am  spune,  rămânea încă  ciuntită.  Deci,  din punct de vedere   al jurământului militar,  aveaţi  toată  libertatea  să  acţionaţi . În momentul  în care  România,  prin evoluţia ei  democratică, a reintrat  în legitimitate  funcţională, de bună seamă  nu ar mai  fi putut avea loc aşa ceva .

În acel  moment – de aceea am  subliniat de la  început   că  dl  Iliescu, în ianuarie, februarie’90, nu avea nici un drept  în plus, faţă de cei  22 milioane de români   -  şi  domnii  ofiţeri aveau  dreptul să-şi  expună  punctul  de vedere  şi  să prezinte  un plan  de acţiune,  în cadrul armatei .

Col. ( r )  Bărbuţă:  Noi  eram  dintr-o  instituţie cu regulamente şi  cu   o ierarhie  militară   şi ne-am  comportat  respectând acest specific.  Dar  în momentul când s-au introdus acele avansări,   şi  când  am  constatat   că acei comandanţi  care au dat dovadă de incompetenţă   în perioada  evenimentelor din decembrie,  li   s-au  acordat 1 sau   chiar  2-3  grade,   şi  s-au  bulversat  promoţiile  din armată,  ne-am   revoltat.De aceea noi am cerut, în  primul  rând,  în Apelul  nostru,   să se  afle adevărul  

[ discuţii  suprapuse, text  neînţeles   ]. Avansările s-au  făcut  …  Vinovaţii  avansaţi  … rezerviştii  KGB reactivaţi … 

Diaconescu:  Cine  au  fost  miniştrii  Apărării ? [ Se fac precizările:  Milea, Militaru, Stănculescu  ] 

 

¤ Mărturie:  înmormântarea soţilor Ceauşescu 

Diaconescu: După  15 ani,  la telefon celebra domnişoară   Cerasela …

Subl.  ( r ) Cerasela Burlac (  prin telefon  ):  Sunt emoţionată. Mulţumesc  că există totuşi  o  emisiune în care  se poate  spune  un adevăr.   Stima pentru   cei  din CADA, care cred  că  mă  ţin minte, c-am  lucrat  la  dl  Gelu   Voican, încât câţiva cred că mă ţin  minte. Sunt  „aia”  care  vin  din stradă, ca să…  „aşa”...

După  atâţia ani de zile,  eu  tot  un  simplu cetăţean am rămas. Şi  totuşi  lucrând în acea  piesă  elegantă şi  frumoasă  în acea piramidă,  după  atâţia  ani de zile  n-am  înţeles de ce au  murit  atâţi români,  şi de ce dvs,  domnule Stănculescu,  nici acum,  după  atâţia ani de zile, nu vreţi  să  spuneţi adevărul?

Diaconescu: La ce vă referiţi,  doamnă ? La ce moment ?

Cerasela:  Adevărul despre  CAD; adevărul  despre armată;  adevărul  şi  de ce CADA a fost dezbinată ..

Diaconescu: Doamnă  Cerasela,  profit  de faptul  că  sunteţi la telefon.  E adevărat  că dvs v-aţi  ocupat de  îngroparea soţilor Ceauşescu ?    

Cerasela: Nu am  fost  singură. Am  fost  singurul  revoluţionar, pe lângă toată armata  şi  toţi  ceilalţi…

Eu sunt  simplu cetăţean , n-am  făcut parte din sistem. Pentru că d-lor făceau parte   din  lovitura de stat .

Diaconescu: Dl  Stănculescu,   a făcut  lovitură de stat ?

Cerasela: Dl  Stănculescu,  care a dat  lovitura de stat, care putea  s-o  facă mult mai elegant,  faţă  de cum   îl  ştiu eu , că este un lord. S-ar  fi  făcut mai  puţină  vărsare de  sânge .

Diaconescu: Ştiţi ce  spun zvonurile  despre dvs,  că aţi  fi luat  brăţările,  bijuteriile Elenei Ceauşescu ? 

Cerasela:  Şi ce să fac  cu aurul  doamnei Elena Ceauşescu ?  Dacă nu i-am   luat  blănurile şi   conturile din Elveţia , tot degeaba! Dar  dumnealui trebuie să ştie, cred! Dl  Stănculescu a făcut  anumite declaraţii  în acest  timp, la instanţă …  că  cele  două cadavre au  fost pierdute pe stadion. E posibil aşa ceva?!  Dar   acei terorişti unde sunt ?   Dar  acei arabi care  făceau practica,  unde sunt ?   Dar acei  străini  de pe teritoriul  ţării, unde sunt ,  deoarece inclusiv cei de la CADA,  ştiu  foarte bine că 

armata n-a tras!

Voce: Au  spus că  a tras armata!

Cerasela: Au tras după ce au  fost  forţaţi  să tragă .  Erau  săracii  inconştienţi. Pentru  că  mie mi  s-a pus arma  în mână, şi am  fost  îmbrăcată  în uniformă  cu  forţa , cu pistolul  în piept.  Pentru  că eu   nu mai aveam dreptul  să plec de acolo, ca cetăţean  normal. Trebuia să plec  cu picioarele  înainte. 

Diaconescu: Doamnă  Cerasela, dvs când i-aţi pus în   sicriu pe cei  doi soţi,  avea Ceauşescu  în  palton    în  buzunare, agendele  acelea?

Cerasela:  Acei  domni  care i-au verificat …  am avut  şi  eu  curiozitatea,  era normal   să  fiu  şi eu curioasă , faţă de acei  domni militari care erau acolo … eu ca simplu  cetăţean, am  rămas uimită de ce s-a  întâmplat acolo. Nu era îmbrăcămintea lor .Un preşedinte de stat,  cum era Ceauşescu,  nu  avea un palton  mâncat de molii; nu avea o  căciulă de astrahan mâncată de molii. 

Diaconescu: Credeţi  că le-a schimbat hainele după ce i-au  omorât ? 

Cerasela:  Aţi mai avut  o emisiune  -  dar  eu nu am putut  intra în direct – în care dl de la  Târgovişte a confirmat  clar  că  li  s-au  schimbat hainele de trei ori.   Nu   aşa cum  s-a spus despre mine că am  fost amanta  unui om care nu era   căsătorit . Dacă  sunt amanta  cuiva, sau nu  sunt amanta  cuiva,  asta mă  priveşte pe mine. Asta nu are nici o legătură  cu ceea ce  au  făcut  militarii atunci. 

Diaconescu:  Da,  s-a vorbit  de legătura dvs cu Gelu Voican…Dar agendele lui  Ceauşescu ? 

Cerasela:  Dl. Stănculescu  trebuie  să ştie ce s-a găsit acolo. Pentru  că  s-a întocmit  inclusiv un raport. Pentru  că eu le-am  ţinut în mână. Eu am  dormit  cu ele, nu le-a  avut  altcineva.       

Diaconescu: La ce  vă referiţi acum ? 

Cerasela: La ceasul  lui  Nicolae Ceauşescu.

Diaconescu: Este  la dvs?

Cerasela: Nu,  nu  este la mine.

Diaconescu:  I l-aţi dat  d-lui general ?

Cerasela:  Da. S-a întocmit  un raport . De ce  s-au  născocit  aceste  bârfe  că eu aş  fi fost necredincioasă şi  incompetentă ? E  foarte adevărat  că eu puteam să  fiu  incompetentă,  pentru  că  eu nu aveam  pregătirea  dumnealor.

Diaconescu: Deci  dvs le-aţi  luat  şi le-aţi  predat  d-lui  general Stănculescu …

Cerasela:  Eu le-am  luat şi  le-am  avut  permanent asupra mea.  Pentru  că nu aveam  unde să le depun  şi  cui  să le predau.  Era acea stare de spirit… Eu nu aveam un  birou …

Diaconescu: Deci  sunt la dvs ….

Cerasela: Nu, nu   sunt la mine. Eu le-am predat  d-lui  Stănculescu, în martie’90  [  Diaconescu  arată  ceasul  de pe mâna generalului Stănculescu – prim -plan – O întreabă  dacă acela este ceasul! ]

Când s-a petrecut  Târgu Mureş.  Acţiunea de la  Târgu Mureş  iar a fost  un fals pregătit.  Ca şi  celelalte  lovituri de guvern. Tot aşa un fals.  Ca să se mai facă nişte bani.  Dl Stănculescu  ştie. Unde  sunt  toate aceste lucruri  consemnate?   Câţiva  sublocotenenţi  sau  alţii, au  ajuns căpitani  şi  câţiva căpitani, generali. Dl general Baiu  cum a  ajuns? Dl Florescu  cum a ajuns general?  Unde sunt  acei  domni care  au pus mâna pe agende? Că dacă ne   prindeau pe noi, revoluţionarii  …

Diaconescu: Doamnă,  vă mai  întreb ceva …  poşeta Elenei Ceauşescu ? 

Cerasela: Nu,  n-a  ajuns la mine. Era o geantă nesemnificativă. N-am ce face  cu ele. Tot ce s-a întâmplat  cu mine, este pentru  că le  spuneam  domnilor pe  faţă -  că eram autentic revoluţionari -  că am luat legătura cu CADA, şi le  spuneam  < domnilor  de la  CADA , aţi  făcut  o  echipă  care  luptă pentru  democratizarea armatei  > Au  făcut  un lucru extraordinar de  bun   şi dl  Stănculescu   era în drept să-i ajute …. Dl  Stănculescu  să spună adevărul.

Diaconescu:  Doamnă Cerasela,  să  vă mai  întreb ceva. I-aţi  îngropat   pe ceauşeşti  acolo unde sunt ei ? Sau  sunt  în alte locuri ?  Unii  spun  că ar  fi  în Cuba…

Cerasela: Da, eu  am arătat  în’93, la Antena 1, eu am  declarat  unde i-am  îngropat; am retrăit  momentele de atunci; le-am  arătat  mormintele.  Nu  ştiu  de ce e aşa de greu  să recunoaştem: Eu  sunt  „ăla ” …care-i  problema? 

Diaconescu: Deci, în afară de ceas şi  câteva bijuterii .. altceva nu i-aţi predat  d-lui  Stănculescu …

Cerasela: Bine-nţeles.  Dle Stănculescu,  vi le-am predat dvs. S-a făcut  un proces-verbal.

În ziua  când eu am  fost  transferată  direcţia de frontieră. L-am predat  d-lui  procuror general Florescu;

Diaconescu: Poate le-aţi predat  altcuiva din acel cabinet …lui  Gelu  Voican …  lui   Florescu …

Cerasela:   Să ne aducem  aminte, dl  Bărbuţă ştie foarte bine , ce reprezenta acel  birou. Acel  birou era un birou  „ fantomă”. 

Diaconescu: Unde era biroul  acesta?  Dl Stănculescu era  la Apărare sau   la Economie?

Cerasela: La… etajul  1. Dl Stănculescu  prelua  tot.Noi  eram de pază  ziua şi  noaptea.  Dimineaţa i  se preda ştafeta. …. În  12 ianuarie, a fost  o  demonstraţie  adunată de dl Lupoi. Inclusiv  dl Militaru. A  fost  o  demonstraţie în  stradă. Da?  Guvernul  era devastat  permanent.

 Dl Stănculescu  sper să-şi  aducă aminte,  pentru  că  nu  stă prost  cu memoria. Îmi pare rău  că nu-şi aduce aminte. Nu  poate să facă o   puşcărie dacă  dumnealui  recunoaşte < nu mă simt  vinovat dar, dle,  asta şi asta şi asta … >  Are adevărul  în mână. 

Diaconescu: Dar ce aţi vrea dumnevoastră  să recunoască ?

Cerasela: Pentru  că au  fost  loviturile acestea  de guverne în trecut. D-lui  ştie foarte bine.

Stănculescu: Acolo  era biroul  lui  Voican  [  discuţie suprapusă; nu  se înţelege ]

Cerasela:  Dl Iliescu  luase puterea… Voican  defila cu mitraliera  la curea …  Eu  am pus mâna pe armă  şi am  spus: nu trageţi!  armata e cu noi  …

Diaconescu:  deci , în  final,  ce ar  trebui  să zică dl  Stănculescu ? [  discuţie suprapusă; nu  se înţelege ]

Cerasela: Adevărul, d.lor!  E o minciună ,  d-lor! Trăim  în minciună.   Eu am ieşit  în stradă , să trăesc mai bine.  Şi  trăim  din ce în ce mai  rău.  Noi  aducem  din  străinătate toate  gunoaiele; noi  suntem obligaţi  să  fugim afară  să lucrăm. Când m-au dat afară,  nu ştiţi ce-am  păţit ?  Am  fugit  din ţară.

Diaconescu:  Aoleo!  Şi dvs aţi  fugit ?  N-am  ştiut. Când aţi  fugit ?

Cerasela: În mai’90. Am  fugit fiindcă am  fost ameninţată   de câteva ori…lovită  cu maşina…

d-le   Stănculescu,  dacă am avea vreo  patru  oameni de calitatea dvs  în ţara asta,  ar  fi  foarte bine.

 Iar  dvs,  atunci,  dacă aveaţi oameni   care  să-i  spună   d-lui  Iliescu  - am  văzut  atunci ,  în cabinetul  lui  Petre Roman -  dar de ce să plece ? [  discuţie suprapusă; nu  se înţelege ]

Stănculescu: Mulţumesc pentru  că m-aţi  apreciat ca om …

Diaconescu: Mulţumim pentru intervenţie. A  fost  d-ra Cerasela  Burlac.

 

 ¤ 16-19  dec.’99.Timişoara  versus armata  

cmd. (r) Gh.Ioniţă: Vă felicit  că aţi avut  această iniţiativă de a  pune faţă-n faţă  comanda militară a armatei  de atunci, reprezentată  de dl general Stănculescu,  şi cei care au refuzat să execute ordinele.

Aici  de faţă,  sunt  câţiva din cei  care au  făcut acest  lucru …o parte din ei…

Braia:  Dl Stănculescu a  comandat  efectiv armata în cele 3-4  zile  din decembrie 1989, şi a fost schimbat de  generalul  Militaru…

Diaconescu:  Dvs aţi  comandat  între 20  -24 decembrie , nu ?

Col ( r)  Bărbuţă: Pe 23 decembrie,  dl Iliescu,  în calitate de simplu  cetăţean,  a instalat  în  fruntea armatei un alt cetăţean, pe generalul  în rezervă  Militaru. Nu a avut  nici o calitate pentru a realiza acest  lucru. În  schimb,  a înlăturat pe g-ral  Victor Stănculescu, care era  adjunctul  ministrului  Apărării, 

şi ar fi fost  îndreptăţit   ca să  exercite   funcţia de ministru al armatei.

Diaconescu: Haideţi să revenim… la 28 decembrie, Iliescu a făcut acele avansări  în grad… 

Gh. Ioniţă: Vreau  să fac  o precizare.Nu este vorba de a se da portocale! Este vorba de respectarea simbolurilor, de un eveniment  limitat ,  în care în stradă au ieşit  demonstranţi. În  condiţiile în care, ca militar,  ai depus un  jurământ, eşti obligat  să-l respecţi.  Foştii  dictatori  au  încălcat  Constituţia; 

Ceauşescu   a introdus starea de necesitate; „ eroul ” Milea a dat acele ordine. Până  în  20 decembrie,  nimic nu a fost legal, pentru  că  armata acţiona la indicaţiile „eroului” Milea.  Atitudinea miloasă,  demnă, a acestor  ofiţeri curajoşi , de a refuza ordinele, de a se împotrivi omorurilor şi  măcelului  din Timişoara, a fost  calificată  ca o  intenţie de a institui  dictatura  în armată! …

  Comisia  pentru  adevărul  CADA a fost  fixată  în  ideea stabilirii implicării armatei în  revoluţia  din  Timişoara.  Ea a fost  legal  constituită, printr-o  hotărâre  a  guvernului   Roman , în care dl g-ral  Stănculescu  se afla la Ministerul Apărării. Pe parcurs,  guvernul a uitat aprecierea tinerilor ofiţeri ca fiind pozitivă pentru  democratizarea armatei şi  ulterior  aceşti  ofiţeri au  fost trecuţi   în rezervă.

Iar  atunci  când nu ne-au mai  considerat  utili … ne-au dat afară!  

Diaconescu: Cu alte  cuvinte,  dl  g-ral  Stănculescu, dl. Petre  Roman,  v-a trecut  în rezervă.

Braia: D-le general, o  întrebare militărească.  Cum  s-a  întâmplat  că  tocmai  nişte ofiţeri  de o excepţională calitate, care s-au pus direct  revenirii la  comanda  întregii armate  române,

 au  fost trecuţi  în rezervă  de domnia  lor? Care  a fost  răspunsul ? Sau,  cine v-a îndemnat ?

Stănculescu [ voce slabă,  imperceptibilă, sincopată ]: Am  început  dialogul cu ei … era fructuos… 

Am  fost  „atenţionat”  că se întâmplă ceva în armată … S-a lucrat  prin Vasile Ionel ( şeful de Stat Major )   Cioflină …  Militaru  … În armată erau multe probleme…  N-au  vrut  să  folosim CADA …

Braia:  Dle general,  dar  în  biroul  dvs, erau membri CADA...[ voci  suprapuse, de neînţeles ]

Gh. Ioniţă: Noi   nu l-am  indicat   pe  Stănculescu ca ministru!  Participase la represiunea de la Timişoara … Sunt  documente … Comisia are probe că  g-ral Stănculescu  a  participat la reprimare …

Durac: Mie mi-a  distrus viaţa  Stănculescu, în  decembrie ’90. 

Am luat  atitudine contra celor care  ne-au trecut  în rezervă …

Cârligeanu:  După  consfătuirea  de la GDS,  liderii CADA  au  fost  scoşi  în rezervă …

Durac: 1. Nu se poate ca să  fie judecat  şi condamnat  un ministru , iar  subordonaţii să  fie   decoraţi! 

2. Nu se poate  să  fie judecaţi  şi  condamnaţi  patru   ofiţeri  cu grad de general, care erau  în  Timişoara în acel moment,   transformat  în  Comandament militar, iar  Guşă care era  şeful  Marelui Stat Major,

şi avea toate prerogativele, nu . Că  a acţionat grav  judeţeana de partid, împreună  cu   Securitatea,

 cu  Poliţia;  că  generalul  Chiţac a acţionat  în stradă .

Nu-l  apără pe  Stănculescu  dar,  Guşă,  Rotariu,  Păun,  Gheorghe Bucur  … ce au  făcut ? 

Cine sunt  judecaţi  şi  condamnaţi? lct g-ral Rotariu, lct.col.Păun  şi cpt. Gheorghe. Deci cei  trei.

Dar g-ral Eftimescu ? dar g-ral Ilie Marin ?  [ voci  suprapuse, de neînţeles ]

Acum…  cine-i judecă pe aceşti oameni ? Îi  judecă Procuratura Militară.  În primul  rând,  aflarea  adevărului  ar trebui  să pornească de la  Procuratura Militară. Procuratura Militară  este cea mai  vinovată  pentru cele întâmplate la  Timişoara . 

Braia: Procurorul  Geoarză, înainte de împuşcarea  soţilor Ceauşescu, aduna   în grabă   probe,

 împotriva revoluţionarilor …

Durac: Da. Aici este o problemă  foarte,  foarte dură.   Era  acolo  şeful  Parchetelor Militare  Generale,  generalul  Diaconescu.  Generalul  Diaconescu  legaliza represiunea,  instruia,  ameninţa.

Inclusiv  în unitatea  în care eu am fost  încadrat,  a venit  procurorul  cu ce? 

Cu Codul  Penal şi  a spus:  < Curtea Marţială, dacă nu  executaţi!  >

De asemenea, la încărcarea cadavrelor , a participat  g-ral Diaconescu,dir spitalului  judeţean  Bunea,

şeful  Procuraturii  judeţene, Tilică , şi Radu  Gheorghe [ secr. PCR ] şi  7-8  ofiţeri de la MAI.

Ofiţerii  au  fost arestaţi , iar aceştia, nu! A u  arestat  subalternii,  iar  şefii nu! 

 Şi acum, Procura Militară ce judecă ?! [ voci  suprapuse, de neînţeles ]

Braia: Ştiu  că , nefiind  în vreun  fel  timorat sau provocat, dl  g-ral  nu mai  răspunde  la aceste  întrebări.  Dar întreb,  d-le general,  şi uitaţi-vă  în ochii mei:  1.)  Cine v-a presat  să-i  demiteţi  pe membrii CADA  şi  2.)  ce v-a determinat  pe dvs personal   să semnaţi  ordinul  de trecere în rezervă  a acestor ofiţeri ?

Aşteptăm de  15 ani  acest  răspuns.    

Bărbuţă:  Până  se gândeşte generalul, aş vrea eu  să spun ceva. Dl general  a făcut  câteva precizări  privind unitatea de comandă  în  MApN. Eu  vă pot  confirma că dl.general  dădea un  ordin, iar  în unităţi el ajungea denaturat.Pentru că şeful  Marelui  Stat  Major, g-ral   Ionel Vasile, se grăbea să dea o  notă telefonică  prin  care denatura sensul  ordinului.  Era foarte multă  confuzie în actul de  comandă.

Eram  într-o  seară  în cabinetul  d-lui  g-ral … în care un locot. înştiinţa că l-a trecut  în rezervă…

Atunci l-a  întrebat  pe ministru, care nu  ştia  asta!  Dl general Stănculescu, l -a sunat  pe g-ral  Spiroiu , să-l roage să-l  încadreze pe Cârligeanu  …[ voci  suprapuse, de neînţeles ] 

Braia:Problema devine aberantă. Era cabinetul ministrului; era un   Stat Major care  ieşise de sub ingerinţa  PCR-istă, cel puţin  teoretic. Şi avem: un  corp de  consilieri  proveniţi  din CADA, care îl  consiliază pe ministrul  Apărării  în  funcţiune şi,  în acelaşi  timp,  în  câteva luni, avem nişte ordine

 – nu puţine!  – de trecere în rezervă , tocmai  a membrilor CADA. Trecerea în rezervă ,  în armată, însemnând în  viaţa civilă,  dat afară!  D-le general,  răspundeţi  după  15 ani ….

Stănculescu: Mi  s-a spus, în primul  rând,  că unele  iniţiative sunt de neacceptat;  prezentarea unor rapoarte .  Pe unii i-am putut ajuta , să fac ceva pentru ei,  pe alţii,  nu.

Braia: Vi  se raportau fapte reprobabile pe care le-ar  fi  făcut aceşti ofiţeri?  

Stănculescu: Se vorbea de …[ voci  suprapuse, de neînţeles ] 

 

 

¤  Agendele  lui  Ceauşescu 

Diaconescu: La telefon  un revoluţionar care a luat agendele lui Ceauşescu …

Adrian  Donea:  Da,  eu am luat agendele. În momentul  în care am  luat  toate documentele,  pe care le-am  cărat  2-3 seri …

Diaconescu: Dar de unde le-aţi luat  dvs?  

Donea:  Din  sediul  CC-ului. 

Diaconescu: Aa! Agendele pe care le lăsase Ceauşescu. Am crezut  că acelea pe care le-a  avut la el, la proces.   

Donea: Cele de la proces, erau  goale. Staţi puţin  să ne lămurim.  Aceste agende cu  conturile lui Ceauşescu,  au  fost  găsite de dl  Nelu   Gorea ( sau  Florea )  – aveţi adresa lui  - care avea … [ neclar ]

Cele două  agende au  fost  găsite în  biroul   Elenei  Ceauşescu  … În ele erau  toate livrările …

Cele două  agende au  fost  duse la  sediul  din Palatul  Victoria , împreună  cu  tot ce avea Ceauşescu  în CC  care avea titulatura „secret de stat”; comandantul  Direcţiei a V-a din CC, care trecuse de partea revoluţiei, le-a dus   la sediu  cu  5 oameni,  şi aceste  documente  au fost predate   la sediul  guvernului,  la  dl.  Iliescu, şi, pentru  că  singura casă de bani  din sediul  guvernului  de la Victoria  era  la etajul  II,  şi acest  birou  îl ocupa dl  Mihai  Montanu  -  inginer sau subinginer  nu ştiu ce meserie;  nimerise la revoluţie; se ocupa de organizarea guvernului  -    a fost  închis în casa de bani.  Ce s-a întâmplat?

 După  câteva zile,  dl  Mihai  Montanu  a fost  prins cu nişte bani , de către dl Dan Iosif. A  fost dat  afară  din  guvern,   a venit a doua zi  dl ing.Vasiliu  cu alt  domn,   care trebuia să se ocupe de organizarea guvernului , şi  când s-a deschis casa de bani,  era  …goală! L-au  găsit  pe Montanu , după  vreo  trei  zile, la  Intercontinental    şi    la   întrebarea   < unde sunt  documentele  din CC, cu inscripţia „secret de stat” ?  >,  dl Montanu  a spus că le-a predat  generalului  Stănculescu.   Şi  eu l-am  întrebat:

 < d-le, dar  cu ce drept  le predai  tu  nişte documente secrete de stat, d-lui general ? >

De aceea vreau  să-l  întreb  pe dl Stănculescu,  care e acolo, să răspundă la  întrebarea asta. S-a scris şi  în ziare, pot să i le pun  la dispoziţie.  Deci  dl   Stănculescu minte. După  15 ianuarie, n-a mai  apărut  nici o autoritate  militară.  Şi  vă rog  să-l  întrebaţi, de faţă  cu noi, acum,  unde sunt   acele agende  pe care  le-a predat  Mihai  Montanu ?

Stănculescu:  Nu-mi mai  aduc aminte  să-mi  fi dat mie Montanu ceva  direct .  Să  fie clar.

Diaconescu: Dle Done,  dar de unde ştiţi că  celelate  agende erau  goale?  

Done: Agendele în care erau  trecute conturile,  erau  în biroul  Elenei  Ceauşescu, şi  când Nelu  Florea a tras  sertarul,  erau lipite pe marginea  de sus a sertarului  cu  scotch. Întâmplător le-a găsit.

Şi  dl general  să nu-şi facă iluzii că  nu poate fi tras la răspundere. Ultima dată  când am  fost la Dan  Iosif,   se plângea …  cu  „Motorola”,  cu nu ştiu ce  …

Diaconescu:  Dat  când aţi  dat  agendele  acelea lui  Montanu,  aţi  făcut  un  proces verbal?   

Done: Da.  A semnat  comandantul tab-ului,  am semnat  eu,  a semnat  de primire  Montanu… Cu acte şi  semnături  oficiale.

Diaconescu: Aveţi  cumva o  copie a acestui  act  original ?

Done:  Nu,  dar  vă spun arhiva unde există copie, şi dacă vreţi, obţin  această  copie.

Diaconescu: De ce l-aţi mai  făcut dacă nu  aţi păstrat  o copie?  

Done: Pentru  că eram un  simplu   revoluţionar.Eu am  primit sarcina să predau  noului  guvern, sau preşedintelui,  sau  FSN-ului,  tot ce avea Ceauşescu  în birou, ca secret de stat, după lege. Şi vreau  să  vă  spun  că primele  documente  …

Diaconescu: În acele agende ce sume erau prevăzute?  

Done: O,  erau  sute de mii de dolari. Staţi  puţin  să lămurim.   După   ce s-a făcut această operaţiune,  am  fost  angajat  la  guvern, la [ neclar  ] ,  şi am  condus delegaţia  parlamentară  compusă  din  90 de membri  în Rusia; am  stat  o lună de zile în Elveţia , la invitaţia dr Wiesse, un  român  foarte  român,   şi  acolo am  făcut  Constituţia  României. 90  de zile.  Reprezentanţii  tuturor partidelor parlamentare,  inclusiv  Ticu –Dumitrescu   şi  Petre Roman. Vă mai  spun ceva. În această  vizită, împreună  cu  ing. Petre Popescu,   cu Curelea şi  cu  [ neclar  ]   am fost la dl  Morghenstern .  Dl Morghenstern,  în momentul  acela,  în  1991,  era reprezentantul  general al  băncilor elveţiene. Dl  Morghenstern, în momentul  când l-am  întrebat  de fonduri şi  a început  să  râdă: < D-lor, aveţi  evidenţa exactă  a fiecărui  ofiţer care a făcut  deplasarea; cât a depus;  pe ce  cont a depus; în ce ţară  ş.a.m.d.  >

 […detalii tehnice bancare ……]

 Diaconescu: Partea a II-a. Face   revista presei; semnalează şi articolele dedicate  acţiunii CADA    ( „Ziua” şi  „România liberă”   )  Prezintă  iar  invitaţii;  dă  cuvântul  lui Doru Braia.

 Braia:   Dle general, revin la  declaraţiile dvs.  Mi-aţi  semnalat  un lucru  cel puţin  curios.  Că  în  calitatea  dvs de ministru  al  Apărării ,  aţi  primit  date şi informaţii eronate, trunchiate, falsificate, despre nişte ofiţeri ai  armatei  române,  drept pentru  care cer  instituţiei să verifice imediat  Notele respective  de informare a  ministrului  Apărării,  în anul  1990,   pentru ca   zişii  cetăţeni care  au  conceput  asemenea  falsuri   să  fie destituiţi din cadrul  armatei  şi   să  fie deferiţi  justiţiei.

 Pentru  că  asemenea acte  sunt de o gravitate maximă , am putea spune  mult mai mare decât degringolada din  dec’ 89.    Şi acum pentru  că  suntem  în compania   unor distinşi  membri CADA, n-aţi  simţit,  d-le general, nici o  strângere de inimă  atunci  când   le semnaţi  ordinele de trecere  în rezervă ?  Prima întrebare. Şi a doua  întrebare:  cum  vă  explicaţi  că iată,  şi  în această seară, şi de atâtea şi atâtea alte ori, dvs sunteţi  descris   ca un fel de placă  turnantă   a tuturor aspectelor negative   din  acea perioadă ? Nu mi-a fost  dat,  în aceşti  15  ani, să  aud atâtea lucruri reprobabile  despre cineva,  aşa cum   am  auzit despre dvs . Cum  vă explicaţi  acest fenomen?

 Sunteţi  permanent în centrul   malefic al evenimentelor.

Stănculescu  [  sunet imperceptibil,  greu de înţeles ]: Propunerile ce mi  s-au  făcut,  m-au determinat  să iau  acele măsuri…  După  25, prima mişcare a fost  să părăsesc Ministerul  Apărării.  Am trecut la ministerul Economiei …  De atunci   un lanţ  de  minciuni … ca dintr-un  birou de  dezinformare, a fost  îndreptat  contra mea… 

Braia: Acum  7 ani, vreme de mai mult de  2 luni,  am publicat  zilnic convorbirile pe care le-am  avut  cu dvs. Mergând pe stradă,  dle g-ral, vă mărturisesc  că ajunsesem  să-mi  fie frică.     Se cunosc destule antecedente în ceea ce priveşte activitatea mea, care nu  a fost  pe placul multora. Dar faptul  că am  expus  public discuţiile pe care le-am  avut  cu dvs.,  mi-a atras atâta  violenţă, incomparabilă  cu  toată  violenţa pe care am  trăit-o .  Insist asupra  întrebării .

Stănculescu: Aţi  intrat în lumea  studiilor. Şi eu  sunt  tot acolo.

 Braia: Ei,  d-le general, felicitându-l pentru iniţiativă  pe Dinu  Săraru,   noi  doi  va mai  trebui  să  stăm de vorbă, şi  să mai  scoatem  un volum.

 

¤ Timişoara  versus  armata  

Diaconescu: La telefon dl Stoenescu.  Bunăseara,  sunteţi  în  direct.

Alec Stoenescu: Consider că subiectul  cel mai  important al  dvs, este originea apariţiei  CADA, şi anume  felul  în care  conducerea Ministerului  Apărării   Naţionale a participat la represaliile  din decembrie 1989,  la  Timişoara . Ceea ce  a prezentat  dl Durac este  adevărat. Trebuie să ne bazăm pe  documente,  şi, mai ales, pe  documentele originale.  Ceea ce nu  ştie dl  Durac, este ce s-a  întâmplat  la Bucureşti  între  departamentele ministerelor de forţă ,  în noaptea  de  16  decembrie  şi primele ore ale zilei de  17, care explică de fapt atitudinea generalului  Guşă. În seara de  16,  după declanşarea evenimentelor  violente de la Timişoara, la departamentul  Securităţii  statului a avut  loc  o consfătuire, la care  s-a  studiat  legislaţia   privind  intervenţia în astfel de  situaţii.   Este singurul loc unde s-a făcut acest demers. Pe baza legilor consultate,  s-a  tras concluzia că nu  există  temeiuri pentru  intervenţia militară  cu muniţie.  Este motivul pentru care generalul Vlad a transmis   la Timişoara, un ordin  în  3  puncte.Cele 3 puncte erau: 1) armele se sigilează   2) documentele se trimit la arhivă şi rămân doar cele în lucru  3 ) nu  se participă  în stradă la represiune. Acest  ordin era către structurile de Informaţii  din  Bucureşti.  În noaptea  de 16/ 17 , Ceauşescu a avut  convorbiri  telefonice atât  cu generalul  Iulian Vlad cât  şi  cu  generalii  Milea şi  Postelnicu. Cu Vlad a avut  două  convorbiri telefonice. La ora 12 şi la ora 2 dimineaţa. Cu Milea, a avut  şase   convorbiri; cu Postelnicu,  15.  A  fost  o  tensiune extraordinară,  în care Ceauşescu  suna din   10  în  10 minute. El cerea: reprimarea acţiunii de la Timişoara. Milea a răspuns în mai multe rânduri  că nu are temei legal pentru intervenţie armată,  aşa  cum cerea Ceauşescu.

În  consecinţă, a aprobat  până la urmă  intervenţia –terapie; după  o altă  convorbire, a spus 10;  şi  în  final a spus 15 sau  20, cum  spune dl  Durac. Dar Milea a folosit aceste  cifre , dar  nu  le-a respectat. În  dimineaţa zilei de  17 decembrie,  Ceauşescu   a cerut  lui Milea,  în mod expres,  un lucru care se practică  de   toate armatele din  lume, mai ales  în statele civilizate,  o metodologie care  se practică, şi anume o  defilare  de forţă, în  scop de intimidare.  A fost  folosită de statele occidentale, 

inclusiv  în NATO.

Braia: Dle  Stoenescu ,  mă iertaţi  că  vă întrerup.  În  condiţiile regimului Ceauşescu, putea fi  considerată România la standardul unei ţări   civilizate? Pentru  că aţi  făcut  această analogie.

Stoenescu: Nu  era la acest  standard nici acum . Dar legislaţia permitea acest  lucru.   Adică  să atragi atenţia că  eşti dispus  să intervii  în  forţă. S-a  remarcat   incidentul  cu una din  coloanele  de  defilare.Un  incident real, nu neapărat periculos,  deşi  a existat  tentativa de capturare a drapelului  de luptă  al subunităţii respective, care ar fi putut provoca  deschiderea focului.  Nu  s-a deschis. Drapelul  a fost salvat de căpitan.

Durac:  Opriţi-vă . Staţi  puţin. Este  vorba de drapelul  de luptă al regimentului  32 -Mircea.  Am făcut parte din regimentul  de care vorbiţi dvs.; n-a fost  vorba de un atac  armat , a fost un incident  mionor; drapelul  a fost  salvat .  Şi ,  din această acţiune, s-a făcut  un caz  mult mai grav decât era în realitate.

Stoenescu [ întrerupt  din  studio, nu  se opreşte decât la terminarea concluziei ]:

Este informaţia transmisă   pe linie  de partid,  şi  atunci  Ceauşescu  i-a  prezentat   lui Milea ca un caz  foarte grav,  că armata  a fost  atacată .   În aceste  condiţii Ceauşescu  i-a transmis lui  Milea

că a decretat  starea de necesitate  în  Timişoara.  Din punct de vedere  constituţional  şi legal,  în acest  moment  Milea trebuia să treacă la nişte proceduri  specifice. El nu avea –  am  consultat  juriştii  -  instrumentul  juridic  cu care să verifice veridicitatea   acestui  ordin. Venea de la  comandantul  suprem  al armatei, vorbea de starea de necesitate prevăzută de   Constituţie.  Problema este că acest  lucru  i s-a impus lui  Milea.   Aceasta este esenţa  tragediei  lui Milea, dacă vreţi. Aceasta este  concluzia pe care am tras-o  cercetând timp de  6 ani de zile documente de la Ministerul Apărării Naţionale,  Ministerul de Interne, Grăniceri,  Securitate  …Dacă  vă interesează  reconstituirea pe care am  făcut-o  şi  adevărul  istoric bazat  pe  documente,    eu  vă  stau la  dispoziţie  …

 

¤  Procesul   „Timişoara”  versus  Procesul  de la  Nurenberg

Braia: În  acelaşi  timp,  d-le Stoenescu,  v-aş  întreba un lucru ,  pentru  că  am  citit  o bună parte  din  textele  dvs referitoare la acelea evenimente,  şi am  remarcat  acolo  acest  apel  asiduu la legislaţia în  vigoare atunci. Dvs aţi  scris însă cărţile , într-o  Românie democratică. Avem perspectiva unui  antecedent  juridic   extrem  de important, şi anume, procesul  naziştilor de la Nurenberg. 

Absolut  toţi cei  din  boxa acuzaţilor,  au  invocat  argumente similare acelora  pe care dvs. le evidenţiaţi. În afară  de vreo  câţiva, 3-4 , toţi  au  ajuns la spânzurătoare. Este un proces care îşi  continuă  efectele şi  după   6o de ani ,  şi  sunt  o mulţime de elemente care ne pot  aduce  să facem  analogia  între regimul  nazist  şi regimul  securisto-comunist.  Nu  găsesc -  din  punct de vedere ideologic  şi dacă   privim  cei  45  de ani  din istoria României, faptic  -  vreo  diferenţă.

 Drept pentru care  v-aş  sugera , d-le Stoenescu ,  să  abandonaţi  o  atât de puternică  apropiere  de legislaţia  ceauşisto  comunisto – securistă , şi , prin analizele pe care dvs le faceţi , cu  o probitate pe care nu  v-o  contest, să  vă aşezaţi  în perspectiva unei  Românii  democratice , care nu are cum  să  judece altfel,  pe cei  care au  acţionat  atunci, decât  sub  spectrul  vinovăţiei .

Stoenescu:  În acest  moment , iertaţi-mi  afirmaţia, mă faceţi  să  râd.  În  primul  rând nu  aţi  citit bine.   Aţi  citit  doar nişte  fragmente  care au  apărut  în  „Jurnalul Naţional”. Vă invit  să  citiţi cartea pe care am  publicat-o  acum  recent,  partea I-a din  vol. IV, în care prezint  revoluţia de la Timişoara.Îmi pare foarte rău.  În  primul  rând, dvs insinuaţi  că eu aş fi  folosit  legislaţia timpului, pentru a justifica

Braia: Ca argument …

Stoenescu:    Este greşit! 

Cmd ( r) Gh.Ioniţă:  Dle Stoenescu,  dacă  îmi permiteţi, legile şi  documentele  pe care  dvs   vă bazaţi,  nu  au apărut  în Monitorul  Oficial, încât  să  justifice „legalitatea”  pe care dvs o invocaţi. 

Stoenescu: Domnilor, dacă nu  aşteptaţi  să termin ce am  de spus ,  se pot  naşte nelămuriri,  întrebări.

 Eu am prezentat  în  întregime  toată legislaţia  care a funcţionat  atunci,  tocmai pentru a  surmonta caracterul  neconstituţional şi ilegal al ordinului lui Nicolae  Ceauşescu ,  executat de generalul  Milea!  

Deci dvs  mi-aţi  pus o  întrebare în necunoştinţă  de cauză.. Dacă  îmi permiteţi, vă  aduc  toată demonstraţia. Ceea ce reprezintă  partea  legislativă, este  absolut  necesară  pentru  o analiză  istorică,  pentru a  vedea în ce măsură a fost respectată  sau nu legea, în ce măsură  a  fost   fundamentată ,  fapt   pe  baza căruia pot  fi  judecaţi   în justiţie, când intră  în  justiţie oamenii pe care îi  invocaţi dvs  ca membri CADA. Pentru  că , niciodată , d-le Braia, n-o  să puteţi  judeca faptele de atunci, pe baza legilor de astăzi. 

Braia: Avem antecedentul  de la Nurenberg,  dle Stoenescu.

Stoenescu: Daţi-mi  voie să fac  o mică paranteză.   Am  studiat  o parte din  documentele americane privind Procesul de la Nurenberg. Am citit  şi cele două  versiuni ale celebrei  cărţi despre Procesul de la Nurenberg  -  care a  apărut  şi la noi,  şi pe care cred  că o  cunoaşteţi, şi pe care  vă invit  s-o recitiţi –

pentru că am  văzut  că  îl invocaţi.  Din  punct de vedere juridic, Procesul de la Nurenberg  a fost  considerat,  şi este în  continuare considerat, ca un proces ratat. 

.Braia: De  către cine, dle Stoenescu ?  Din  punct de vedere nazist, el a fost  prezentat  nul!

Stoenescu:  Nu  comentez asta  …Este prezentat  de un  jurist american.  Vă rog  să-l  citiţi.

 Aceste documente se găsesc în  Biblioteca Congresului  iar  cartea  în biblioteci  …

Braia: N-am  ce comenta. Statul  american  continuă  să  recunoască  şi  să respecte  sentinţele de la Nurenberg  … [ interferenţă  de voci,  text  aproximativ ] 

Stoenescu: Este recunoscut ,  el nu este  considerat  un  proces juridic, ci mai degrabă unul  politic.

 

¤ Rezoluţia  342  ONU  şi procesul  genocidului  comunist 

Comand ( r) Gh.Ioniţă [ sunet  slab, grăbit  şi  lacunar  ] : Daţi-mi  voie să  vă   completez  eu. 

Rezoluţia  342 … a Adunării Generale a  ONU.  Modul  de conduită   la art. 13: 

nu poţi  invoca ordinele superiorilor  pentru  a justifica comportamentul  inuman: starea de război; ameninţarea cu  război; stare excepţională;  măsuri de intimidare cu  tortura;  tratamente inumane sau represive; folosirea armelor  împotriva delincvenţilor ce acţionează  folosind arme de foc …

Stoenescu: Dlor, nu- mi  trebuie  explicate  astea, pentru  că  eu nu le  contest . S-a creat  o  confuzie. Am  impresia că dl Braia  v-a influenţat , pornind de la o premiză  total  greşită. 

Braia:  Pentru  a fi mai  clar,  d-le Stoenescu. Dvs  îl  consideraţi  pe  răposatul general Vasile Milea demn de a da un nume de bulevard, Capitalei  României  democratice?

Stoenescu: Am  să  vă  răspund  scurt (după care  trec la ceea ce doream  să vă   spun ):   NU!

Braia:  Vă  mulţumesc.  

Stoenescu:  Eu am cercetat  aceste legi   pentru a înţelege felul  în care a acţionat  Nicolae Ceauşescu, felul  neconstituţional  şi  ilegal  în care a acţionat el. Conform,  repet ,  conform   procedurilor legale, în acel moment  -  când a  primit ordinul  - Milea nu avea instrumentul  legal  cu care să verifice veridicitatea,  adică  el nu  a întrebat  dacă există un asemenea Decret  privind  starea  de necesitate.

Drept,  nu avea nici un   cadru  sustenabil  deasupra  comandantului  său  suprem ,  ca să ia o  decizie juridică. Milea a dat  câteva ordine,  după care … a descoperit  că acest  Decret  nu  există!

De ce a sunat  Milea?  Pentru  că  declararea stării de necesitate,  trebuie să prevadă  indicaţii precise pentru instituţiile respective  implicate. În  România s-au  mai dat  decrete pentru  stare de necesitate ( de ex. la inundaţii,  calamităţi, cutremur  ). Atunci  fiecare instituţie  a avut  indicate atribuţiile.   De aceea Milea s-a interesat de decret. Şi  a descoperit  că nu  există asemenea indicaţii.

Din acel     moment,  Milea intră  în infracţiune.   Continuă  să dea ordine, ia măsuri …

Dvs credeţi  că generalul  Stănculescu   nu  ştia acest lucru ?  [ intervenţii suprapuse din  studio ] 

 Când situaţia din  Timişoara s-a agravat , s-a declarat  starea de necesitate. Apoi  urmează  Radu cel  Frumos,  după care  există un  ordin  pe linie de Minister, din 14 puncte   ( dacă nu mă-nşel )  din care a citit  dl Durac   doar articolul  privind <  împotriva demonstranţilor, se trage la picioare  >. Acolo mai  există  şi un alt  punct , care prevede < călcatul  pe bani  > . Îl aveţi , dl Durac?  

Durac: Da,  îl avem .

Stoenescu: Acest  ordin este  ilegal. Clar, să  fie foarte clar: nu  trimiţi  într-un  oraş, împotriva huliganilor  sau  a  derbedeilor…  desanturi, tancuri,  şi  dai  ordine de deschidere  a focului. Deci este clar că , din acel moment , în  după amiaza zilei de  17 decembrie,  Milea, cu bună  ştiinţă,  a dat  aceste ordine , deşi  ştia că este ilegal. El  a expus,  astfel, trupe, a expus   armata,  împreună  cu   Ceauşescu,  la tragedia care a urmat. Mai mult decât  atât, prin ordinele pe care le-a dat  Milea, 

 a trimis acolo  subunităţi , inclusiv cele de tab-uri,  de tancuri , pe care le-a indicat   dl Durac,  în dispozitive, în anumite locuri  din oraş, care n-aveau  nici o legătură  cu planul  de luptă  al unităţilor de acolo, cu  dispozitivele lor.  S-a adus acel argument,  că armata  trebuia să păzească nişte obiective.Există, într-adevăr, asemenea  prevederi  regulamentare de pază ( poduri, centrale nucleare etc  ) .Numai   că aceste subunităţi  au  fost  trimise în locuri din  oraş  care nu aveau  nici o legătură  cu un  eventual  obiectiv militar, cum  ar  fi, de exemplu … la Catedrală. Apăra regimul comunist  Catedrala?

Haideţi   să   fim serioşi! La hotelul  Continental.  Deci este clar  că  a fost   un  ordin  abuziv incontestabil  care,  de fapt, a  şi expus  armata  la contactul   direct  cu manifestanţii  şi  la deschiderea focului.   Pentru că   mulţi  manifestanţi – trebuie avut  în vedere -  au acţionat  cu  bâte,  cu  obiecte , cu arme albe,  împotriva  militarilor.    Acesta este mecanismul  prin care  s-a deschis  focul.  

Nu trebuie să uităm  că Ceauşescu  i-a acuzat  pe cei  trei miniştri -  Milea, Vlad şi  Postelnicu – pentru faptul  că nu au deschis focul, pentru faptul  că au  scos trupele fără muniţie, i-a destituit  şi i-a ameninţat  cu  plutonul  de execuţie. Acest  lucru  nu trebuie uitat.

Durac: Este CPEx-ul  din  17 ( ora 17,30 ).  Dar  uitaţi- vă, la ora 14,15   unitatea militară 1140 , primise deja  alarma de luptă  Radu cel  Frumos. Iar la ora 16,  unităţile au primit  armament   şi muniţie.

[ discuţii  contradictorii  suprapuse, greu  de  înregistrat   ]

Stoenescu: uitaţi-vă  pe stenograma CPEx …Sigur că există date contradictorii.

Există  o mărturie că  între g-ral Milea şi Ceauşescu ar  fi existat  o prietenie  veche, din  1962,  când, cu ocazia unor revolte ţărăneşti  din  judeţul Argeş, Ceauşescu a fost  trimis acolo  să le reprime, şi a apelat  la comandantul  unităţii de tancuri  de la Piteşti,  care era condusă de Vasile  Milea.

Durac:  În  Istoria loviturii de stat şi a revoluţiei …, vol  IV,partea a I-a,  la pag 727, faceţi  o  afirmaţie

precum că  generalul Mihai  Chiţac ar fi  citit   din  balconul  Operei decretul  privind introducerea stării de necesitate [ discuţii  contradictorii  suprapuse privind data şi ora  ]

Stănculescu:  Eu trebuia să-l  citesc …

Braia: Ne pierdem în amănunte  nesemnificative …

Stoenescu: Haideţi  să  lămurim.  Generalul  Chiţac a fost trimis  la Catedrală în seara aceea .

El  a raportat  lui  Coman că  forţele aflate   în Piaţa Catedralei, refuzau  să tragă  în manifestanţi.  Mărturiile sunt  confuze.  Unii  spun  că el a tras cu  un  automat;  alţi spun că nu el.

Indiferent  dacă  a tras sau nu a tras, responsabilitatea pentru cei 3 morţi, căzuţi  în acel moment  acolo,   revine generalului  Chiţac,  pentru  că  domnia sa  a coborât  în piaţă   şi  a început  să dea ordine.

Dvs sunteţi  militari de carieră , şi ştiţi  foarte bine că asta se numeşte preluarea comenzii. 

Era cel mai mare în grad din acel loc,  şi  militarii erau  obligaţi  să execute ordinele lui. 

Deci indiferent dacă  Chiţac a tras sau nu,  el este responsabil  pentru  deschiderea focului  în acel moment

 

¤ g-ral Stănculescu  şi  revoluţia

 Diaconescu: După părerea dvs, g-ral Stănculescu este  vinovat  cu ceva  pentru cele petrecute la Timişoara ?

Stoenescu: Cu generalul  Stănculescu   am  avut  un dialog foarte interesant; personal   am fost  mulţumit de ceea ce mi-a spus d-sa. … De fapt  vreau  să  vă  spun  un lucru pe care l-am mai  spus:  eu nu înţeleg care sunt  temeiurile  reale  pentru  care  g-ralului   Stănculescu   i  s-a  intentat  procesul de la Timişoara.

Atât  timp  cât cele două persoane   de rang  înalt  de la  Timişoara ,  care erau  avizate de ce se întâmplă  acolo -  e vorba de g-ralul   de securitate Macri  care ştia ce se întâmplă acolo,    care şi-a dat  seama  imediat  că nu era  vorba de agenţi  sârbi, unguri  sau alţii , că nu era  un  complot care pregătea răsturnarea  lui Ceauşescu .  Ori  dl  Stănculescu  s-a  ocupat  cu altceva.De pildă,  eu am  depistat mai  multe convorbiri  telefonice (  şi  stenograme )   pe care le-.a avut  cu  cei de la judeţeana de partid ,

 cu  Coman;  cu acei  directori militari  ( Optica, Elba ) din unităţile economice . În  convorbirile de noapte  el recomanda acestor militari  să nu se  amestece.  Într-o  declaraţie un  director   relatează  că Stănculescu  i-a spus  < ai  grijă şi nu te opune demonstranţilor …>[ discuţii suprapuse, de neînţeles ] 

Diaconescu: [ adresându-se lui  Stănculescu  ]: Ştiaţi  pe  18 decembrie că revoluţia va învinge? 

[ discuţii suprapuse, de neînţeles ]

Stănculescu: Da!  ştiam.  Totul  se aranjase la Malta. Am  spus-o  o dată,  şi  o repet a treia oară: şi la  Timişoara  şi la  Bucureşti, eu am   fost  între două plutoane de execuţie. până la urmă, credeam că am  demonstrat acest  lucru. 

Gh.Ioniţă: Cum  puteţi  dvs  să  vă  explicaţi   că  s-ar  putea  reprima un popor,   doar  cu  câţiva  generali  care dau   ordine?   Cui  dădeau  ei aceste  ordine? 

Diaconescu: Este  o părere personală.În Bucureşti, dacă nu  se implicau … poate se potoleau lucrurile  …

Gh.Ioniţă: În  Timişoara, faptul  că au  rămas fără executanţi  -generalii  erau  la prefectură  şi dădeau  ordine  -  dar militarii  erau  cu  faţa la ei. 

Braia:  Ceea ce  a susţinut  acum  dl Stoenescu  şi ceea ce ai  spus tu  acum,  îmi  deschide mie o perspectivă   care   pe mine, acum,  în  2005, pe mine  mă  sperie.  Şi  anume, în lumina Rezoluţiei de la  ONU , în lumina – culmea! chiar a  legislaţiei de atunci  -   nişte  ordine  aberante şi ilegale,  au  fost   totuşi   executate  întocmai.  Asta îmi arată mie că   oricum  s-ar  numi  structurile de sub  generalul  Milea,   ori erau  nişte troglodiţi, ori erau  răuvoitori.  Nişte soldaţi  abia instruiţi ai armatei  române,  li  se băga în cap  un articol  din regulamentul militar  care-i  absolvea de a executa un  ordin   care este ilegal.

Îmi  este imposibil    să cred  că,  în întreaga armată  română  a momentului de atunci,  de la generalul  Milea în  jos, n-au  fost  decât  oameni care habar  n-aveau  de lege,  habar n-aveau de  regulamente ş.a m.d.

 De ce mă  sperie astăzi,  în  2005? Pentru  că  ofiţeri de gradul unu , din acel moment, care au executat  nenorocitele alea de ordine, se află  astăzi  încă  în eşaloanele superioare ale armatei, sau ale statului, de n-ar  fi  decât cei  doi  foarte mediatizaţi  în ultimele săptămâni, dl general  Eugen  Bădălan  -care nici nu  şi-a pus măcar problema legalităţii unui  ordin sau altul, cu  toate că era maior atunci -   să nu mai  vorbim de  dl general  Degeratu, care -  chiar  conform declaraţiilor domniei sale -   a întocmit  în  virtutea unor asemenea ordine  ilegale,  chiar  planurile de luptă  împotriva populaţiei la Cluj.

Mă  sperie pentru  că,   în acest  moment , un stat  membru NATO, o armată în  curs de perfecţionare,  este   -culmea! – condusă   sau  direct  influenţată,  de nişte oameni care,  atunci  în  decembrie 1989, s-au  dovedit  a fi ori  nişte troglodiţi,  care nu aveau  ce căuta în  rândurile armatei, ori nişte răuvoitori   împotriva idealurilor   revoluţiei,  şi  atunci n-ar avea ce  căuta   astăzi  în  fruntea armatei. 

Stoenescu:  Nu  toţi!  Aveţi  proba în faţa dvs , ofiţerii de la  CADA. La nivelul  informaţiilor deţinute atunci, a presiunilor care  se făceau  atunci de către Ceuşescu  - citiţi memoriile lui  Guşă  -  începuseră  diversiunile electronice despre  intervenţii  străine… armata era derutată …

Braia: Dar  contra –proba exista! Ea se afla permanent , ore în şir, în stradă. Orice ofiţer,  indiferent de grad, orice subofiţer sau   soldat,  vedea la o  distanţă de  10-15 –20 de metri,cam asta a fost  distanţa între beligeranţi,  vedeau că nu este cazul unei intervenţii  străine. Nu  există, până  în ziua de astăzi,  nici o dovadă  cât de  cât  palpabilă , a unor forţe ordonate din  străinătate .

Stoenescu  [ sic!: intervenţia străină! ]:  Chiar dvs,  într-o emisiune anterioară, aţi intervenit   la telefon  şi aţi declarat  că aţi participat, aţi  adus o  contribuţie la evenimente; la emisiunea cu g-ralul  Coman

Braia:  Mulţumesc d-le Stoenescu  pentru  că m-aţi dat  ocazia  să lămuresc … Am participat , în măsura  în care am găsit de drept,  chiar de datoria mea,  să  influenţez  public psihologic, pe compatrioţii mei , din cea mai  mare puşcărie a lumii  pe acea vreme,  care era România,  prin manifeste   trimise în ţară ,  nu numai  în cele patru  zile  ale revoluţiei; prin publicaţiile  străine trimise în ţară;  prin  activităţile mele expuse la  „Europa liberă ” ş.a Şi astfel am – dacă am – părticica  mea de contribuţie la clarificarea psihologică a cetăţenilor  români   din  timpul celei mai tenebroase pe care istoria le-a cunoscut  Stoenescu: dvs aţi prezentat  cum  cetăţeni  români care au trăit  în  străinătate  au  făcut   acea pregătire psihologică.  Să revenim la subiectul  în  discuţie:  Timişoara. Să ne înţelegem: ceea ce  au  văzut  militarii  prima dată  în faţă ,  nu erau  nişte demonstranţi  paşnici, ci nişte grupuri  violente care  spărgeau  vitrine …

Braia: Trei  vitrine sparte , nu pot  să cred  că  …

Stoenescu: N-au  fost numai  trei vitrine sparte. Nu  aduceţi  în derizoriu această  situaţie. A fost devastat  tot oraşul; bani incendiaţi;  a fost  atăcat  sediul  judeţean  PCR; a fost atăcată vama;  au fost arse cauciucuri; militarii  în termen …

Braia:  D-le Stoenescu,  dimensiunea actelor de violenţă din  România,   din  decembrie 1989,  a fost  echivalentă  cu  violenţa de la Budapesta   din  1956 ?   Asta-i  foarte important.  A intrat  armata  României, în decembrie’89,într-o  aşa efervescenţă  pentru  trei  vitrine sparte şi patru  cauciucuri  arse?

Stoenescu:  Nu-mi  atribuiţi   cuvinte pe care nu le-am  spus. Eu v-am  prezentat  condiţiile în care a fost  scoasă armata  în  stradă  …

Diaconescu: Ne oprim aici, mulţumim  d-lui  Stoenescu 

 

¤Apelul  CADA

Diaconescu: Ca să revenim la tema iniţială a emisiunii …vorbeaţi  de faptul  că v-a revoltat  acea   avansare în grad. Ce a urmat  acum  15  ani ?

Col ( r ) Bărbuţă: Faptul  că oameni  compromişi,  oameni   incompetenţi  în perioada  evenimentelor   din decembrie,  au  fost  promovaţi  în  funcţii  şi avansaţi  în grad, a declanşat acea stare de nemulţumire.

Cei  vinovaţi  şi  acuzaţi  de noi  că nu şi-au  făcut datoria, că au acţionat  cu exces de zel,  încălcând prevederile regulamentelor militare,  nefăcând  uz  de acel articol menţionat de colegii mei   -  dacă cel care primeşte un  ordin,  constată  că  acel ordin  este nelegal  şi neconstituţional , are dreptul  să nu execute acel ordin.  Colegul   nostru  Durac a fost  arestat  pentru  că  a refuzat   să tragă. Dat  afară din armată pentru  că  a refuzat  să  tragă, iar cei care i-au dat  ordinul,   au fost avansaţi .

 Braia:  Să vedem  documentul de  fondare, care este  formidabil:

Primul  punct:  stabilirea adevărului  cu privire la participarea armatei  la   evenimentele din  decembrie 1989   - o revendicare care  şi-a păstrat  actualitatea până  astăzi; depolitizarea armatei,   aceasta nemaiputând  fi  folosită  în  scopuri politice  - datorită apartenenţei  noastre la NATO,  acest deziderat  a fost  în mare parte realizat; prevederea în mod expres,  în cadru legislativ, a faptului  că armata nu  va face uz de arme împotriva propriului  popor  -  să sperăm  că  decembrie’89  a fost  ultima dată;  dreptul la demisie  al cadrelor militare  - o chestiune administrativă  care sunt  convins că s-a putut realiza;  promovarea   cadrelor militare în  funcţii,  exclusiv pe principiul competenţei  profesionale  - aici,  după părerea mea,  mai  şchioapătă   puţin; numirea unei personalităţi  civile în  funcţia de ministru al Apărării -  revendicare care se înfiripă; adaptarea conţinutului  jurământului  militar pe statutul  cadrelor militare – probabil  la  condiţiile noi,  moderne,  lucru  realizat; asigurarea treptată  a compatibilităţii  cadrului legislativ al armatei, precum  şi  a posibilităţilor de instruire şi pregătire, cu cele   a armatelor din  ţările  membre ale  NATO – iată o revendicare prevăzută  acum  15 ani; înfiinţarea asociaţiilor cadrelor militare  cu  afilierea acestora la organismul  european de apărare a intereselor militare – după  ştiinţa mea, 

s-a realizat şi acest deziderat; demiterea ministrului Apărării  Naţionale şi  al  ministrului de Interne

- e vorba de ministrul de atunci al  Apărării, generalul  Militaru , respectiv al  celui de Interne, generalul   Mihai  Chiţac, colegul meu de tribunale.

 Bărbuţă: De fapt, prin aceste puncte, prin aceste deziderate,  am intrat  în  conflict  cu regimul  Iliescu. Mai ales   că  noi  ceream,    pentru  prima dată ,   adevărul  despre evenimentele din  decembrie  ( se   afirmase că   îl  vom descoperi…  când  se va   descoperi  cine l-a ucis pe Kennedy!  )

Iar  promovarea cadrelor  pe criteriul  competenţei, încălca politica de cadre pe care  tocmai începuse s-o promoveze: pe criteriul  apartenenţei  trecutului  securisto-comunist.

Braia: În  completare, mă  întreb  şi  astăzi: căror merite şi  după ce criterii  profesionale, a ajuns din maior, ditamai generalul,  acest  personaj  de tristă amintire, Paul Vasile  sau Vasile Paul?

Un om despre care  dacă  întrebi  nu  unu,  ci mii de timişoreni, ţi  se încreţeşte pielea de cele ce auzi.

Cum a putut acest om să devină general  al  armatei  române post-decembriste, ba mai mult, la un moment dat,  să  activeze în cadrul  birourilor NATO  de la Bruxelles?

Apare, iată, o  disjungere majoră  a declaraţiilor şi angajamentelor pe  care  România, din prima lună  de după  decembrie’89   şi le-a luat  şi ceea ce, prin asemenea personaje,  a înfăptuit. 

În vreme ce – şi pentru asta, de fapt,   ne  aflăm aici –  nu unu  doi,  stimaţi telespectatori,  ci  sute,  dintre cei mai buni  ofiţeri ai armatei  române, care au  făcut parte din CADA, sunt  în  continuare în afara  armatei, şi, ceea ce mi  se pare mai grav,  de-a-dreptul  ostracizaţi. 

 Din relatările veninoase  care-i  scutesc  de a  expune  cauza probelor  individuale:

1.Nu beneficiază    de pensii  echivalente  pregătirii  domniilor lor;     

2.Au  fost  obligaţi  să-şi  găsească  un mijloc de existenţă  în  domenii total  diferite,  chiar  străine, de pregătirea militară pe care au  avut-o;

3.Nu beneficiază,  din partea unei armate membră NATO,de absolut  nici un fel de semn de recunoaştere ,

cel puţin  pentru faptul  că, unul  din punctele de revendicare de atunci, a fost  astfel definit:

 <armata  română este membră NATO şi  se supune regulamentelor NATO   >

[……………………..]

 

 

 

14 ian.2005.Memoriu  către preşed. Băsescu

Braia [ adresându-se  preşed. Băsescu ]: Dacă  tot  există astăzi, o definiţie, care ne-a promis tuturor   < DREPTATE  şi ADEVĂR, în  sfârşit,   în această ţară   >, atunci  îi amintesc  eu,  Doru Braia, preşedintelui  nostru,  al  tuturor românilor,  că la data de  14 ianuarie  2005 …

Domnule  Traian  Băsescu , va fi monitorizată  cu  siguranţă   această emisiune , şi  vă  rog urgent , dacă  nu  domniilor lor pe care îi reprezint , cel puţin mie personal, să-mi daţi  un  răspuns la ceea ce  vă rog  acum.  Aţi primit   la data  menţionată,   Memoriul  cu nr. 1208 , pe care,  vă rog  d-le preşedinte,  să-l luaţi urgent  în atenţie, să-l treceţi ca prioritate în agenda  domniei  voastre,   şi  să le răspundeţi  tuturor,  în urma acestui  Memoriu , dacă  într-adevăr doriţi,  în  România anului  2005,  DREPTATE  şi , mai ales , ADEVĂRUL. 

Diaconescu: Concret  ce doriţi? Reintrarea în armată a membrilor CADA ?

Braia:  Eu  consider oportun,  după precedentul  generalului  Pacepa, că absolut  toţi membrii CADA, care,  într-o  formă  sau alta, au avut de suferit  datorită  atitudinii lor din  1990, să  fie reabilitaţi;recompensaţi  pentru   acţiunea lor de demnitate de atunci;  să le fie  lăsate gradele, în măsura  în care  domniile lor doresc reîncadrarea în armată; şi absolut  tot  onorul ,  din punct de vedere moral,al nostru,  al cetăţenilor  români. Generalul  Pacepa   a făcut  în  1978  un adevărat  act de eroism , a cărui  efect

 s-a  văzut  după  12 ani. După  12 ani,  sute de ofiţeri mândri  ai  armatei  române,  au  continuat  ceea ce generalul Pacepa  începuse  să reclame  încă  din  1978. Dacă dl general Pacepa a primit ,  pe bună dreptate,  din partea justiţiei  române, a primit  gradul  înapoi ,  a primit  drepturile ce i  s-ar  fi  cuvenit  până  în ziua de astăzi, a primit  recompensarea absolut  tuturor  prejudiciilor pe care le-a suferit ….

 atunci  acei ofiţeri din CADA, care acum  15 ani   au   fost destituiţi, aşteaptă această minimă reparaţie

¤ 13 iun.’90: CADA – victimă a mineriadei

I.Bărbuţă: O precizare. Referitor  la primul  punct –  aflarea Adevărului  -   pe 14 februarie’90, în urma  întălnirii  cu dl.  Petre Roman, dânsul a hotărât  înfiinţarea Comisiei  guvernamentale  de analiză a evenimentelor din  decembrie’89   în garnizoana Timişoara ,  document care a fost  prezentat  de colegul meu  Ioniţă . Ministrul  Apărării, Victor Atanasie  Stănculescu, a dat  primul ordin   în calitate sa de ministru:  înfiinţarea , în  toate unităţile militare,  a unor comisii alese prin  vot secret , ca să nu se spună  că au  fost   influenţate.  Lucrul  acesta s-a înfăptuit  iar  la  sfârşitul lunii iunie’90, aceste  comisii  trebuiau  să  înainteze rapoartele.   La Marele Stat Major, unde se afla generalul  Ionel Vasile,  s-a făcut  precizarea ca aceste  concluzii  trebuiau  să ajungă la  dl ministru,  şi acesta să le prezinte în guvern.

Ce s-a întâmplat ?  În iunie s-a organizat   mineriada,  iar  noi am  fost  desfiinţaţi.

 Acum  ştim  şi  noi  că  suntem  victimele mineriadei ’90,  pentru  că  atunci dl.  Iliescu  a rostit  şi  a luat  atitudine, cerând   desfiinţarea acelui  Comitet de Acţiune pentru  Democratizarea Armatei, pedepsirea acelor ofiţeri , care şi-au permis să aducă  în armată  tot felul de… [ suprapunere de voci; text neauzibil  ] 

Gh.Ioniţă:  Am  intrat  prin uşa din faţă   şi am  fost daţi  afară pe uşa din  dos… 

Bărbuţă: Dl ministru era plecat  în Germania. Eu am  vrut  legătura  cu dl  g-ral  Ionel Vasile dar  nu  am  găsit decât pe locţiitorul  Direcţiei  -personal; am primit  un telefon de la dl ministru,care mi-a spus să nu părăsesc ministerul  pentru  că avea alte informaţii; atunci am luat legătura  cu  dl  g-ral Ionel Vasile  şi  i-am cerut  în mod  expres   dorinţa cadrelor din armată  să nu  se intervină  cu armata în Piaţa Universităţii.  Probabil  şi acesta a fost  un motiv pentru care,  preşedintele  de atunci,  Ion Iliescu,   a  cerut  desfiinţarea noastră. Noi,  până  atunci, am  fost oarecum  simpatizaţi,  membri activi  din CADA  au  fost  avansaţi în grad  şi  promovaţi  în  funcţie  ….lct.col. Popa  Florentin  a fost  făcut  general şi ataşat  [ ----- suprapunere de voci;  text  inauzibil ------  ] 

 

¤13 iun.’90: CADA – victima lui  Ion Iliescu

Gh,Ioniţă:  La mineriada  din  1990 , Ion  Iliescu   a lovit  dintr-o dată  în  opoziţia civilă,  în partidele de opoziţie şi  în CADA  ….

Braia:   Recitind  Memoriul  pe care l-aţi  înaintat  preşedintelui  Băsescu,  mi-a  venit  un  gând. Sunteţi militari  în rezervă.   Pentru  că aţi  fost  primii  miltari  români care au  militat  public pentru includerea armatei  în structurile  NATO, v-aş  sugera să intraţi în  corespondenţă  cu  Comandamentul  NATO – regulamentele militare  vă permit acest  lucru  - pentru ca acolo  absolut  nimeni  nu ştie că   în România a  existat   un corp de ofiţeri  care  au cerut,  din  1990, acest  lucru.

[ discuţie controversată, suprapuneri de voci ] 

Gh.Ioniţă:  Când noi eram  în Pţa Victoriei,  cei de la  NATO ne-au  sprijinit  … BBC a transmis …

Braia: La Buxelles  nu  se ştia de CADA …[ discuţie controversată, suprapuneri de voci ]  

N.Cârligeanu:  Se ştia de existenţa CADA   la NATO…  Ne-am  întâlnit  cu dir….

I. Bărbuţă:  În urma  întâlnirii   noastre de la Grupul de Dialog  Social ( iunie),  am fost  chemat  în cabinetul  d-lui ministru Atanasie Stănculescu ,unde era g-ral  Ionel Vasile,  Eftimescu, ş.a, pentru  a cunoaşte  lista celor trecuţi  în rezervă  pe 13 iunie. 

g-ral  Stănculescu: Eram  şi  eu acolo ?  [ suprapuneri de voci; ilaritate  ]  

I.Bărbuţă: Da.  Şi  la  GDS , şi altădată,  g-ral Stănculescu  ştia  de noi  … 

N. Durac: A  doua zi  după  consfătuirea GDS,  Grecu Constantin  şi cpt. Valerian Stan  au  fost daţi  afară  din armată … 

Stănculescu: Valerian Stan  şi –a dat el demisia  … …[ suprapuneri de voci, vacarm ]  

I Bărbuţă:  Noi  voiam  să  informăm corect  opinia publică; noi am  fost  acuzaţi  că destabilizăm armata, că vrem  să  introducem  democraţia  în armată  …

Braia  [ lui  Stănculescu ]:  Dle general,  pentru  că  aţi  semnat  atâtea ordine de trecere în  rezervă  a ofiţerilor de la CADA, dacă, prin  absurd,  mâine aţi avea din nou  comanda  armatei  române,

  acum  i-aţi mai reprimi  în armată ?   

Stănculescu:  Nu  acum . Aş  fi  făcut-o  şi  atunci..  Am plecat  prea repede  din armată …

  [ suprapuneri de voci, vacarm;  nu  se mai  înţelege nimic.  ]  

Doru Braia:  Să dea Dumnezeu  preşedintelui  României, cum  ar spune Popa Şapcă,   când va ajunge  asupra  acestui   Memoriu …

I.Bărbuţă: Am  primit  un  răspuns de la preşedenţia   României  …

Doru Braia: Să  citim acest  răspuns, pentru că  telespectatorii au dreptul  să  cunoască acest  răspuns:

<  D-le Ioan Bărbuţă, purtătorul de  cuvânt a vechilor membri CADA,

    Am  luat  cunoştinţă  de Petiţia adresată  preşedintelui  României dl Traian  Băsescu,  despre  solicitarea dvs. Datorită  faptului  că , agenda  domniei sale  este  foarte încărcată pentru această perioadă, cât  şi pentru cea următoare,  puteţi  fi  primit  în audienţă în cadrul Departamentului   “ probleme cetăţeneşti”, de către un  consilier desemnat ,  pentru  a discuta cu dvs. şi  lămuri  împreună  problemele  pe care le aveţi de rezolvat. Menţionăm  că puteţi  fi primit  în  fiecare zi,  de luni  până  joi,

între  orele 9-14. Semnat,  consilier Anca Pătraşcu    >

De bună  seamă   este de remarcat  că, în  sfârşit,  totuşi se răspunde de la Cotroceni , în termen de  30 de zile. Reînnoim  apelul  făcut  domnului  preşedinte, de a  relaxa  întrucâtva agenda declarată “foarte încărcată”, pentru  că  nu este  vorba  numai de nişte cazuri  individuale, ci este  vorba de perpetuarea unui 

grav  atentat  la principiile  de drept .

                    *        *       *

 

Diaconescu  citeşte câteva   mesaje de la cititori ( vorbeşte iar  de câteva mii ):

/ CADA  trebuie trecută  în manualele de istorie,  nu Milea…  

/  Iliescu a comandat  desfiinţarea CADA ….

/ De ce a dizolvat  Stănculescu  CADA ?

/  Cine şi  cum  a făcut  atunci  avansările ?

/ Tare este mincinos Stănculescu!

/  Jos Degeratu!  Jos Bădălan! 

/ Col  Popescu: a fost membru CADA;  ar  fi vrut  să  vorbească;  

/   X: a fost  membru CADA;ar fi vrut  să  vorbească  …

/  Bărbuţă   este un militar  foarte  cultivat , are 3 licenţe

/  Pe Bărbuţă l-a dat afară  Spiroiu , la presiune politică …

/  Este foarte  mândru de Durac!

/  CADA  a fost membră a Alianţei  Civice ?

/ Emil  Constantinescu  n-a făcut  nimic pentru CADA  …

/  Ce pensii  au cei  din  CADA ?

/ Trebuie pedepsiţi  politrucii  … 

/  Câţi informatori  avea Securitatea în CADA ?

/  De ce se bagă  Doru Braia?  În  1968 ,  cânta ode  lui  Ceauşescu! 

/ Ce caută  acolo  Braia?  N-a fost la revoluţie!  

 /  De ce Braia  o face pe avocatul  CADA ?

/  Ce reprezenta CADA .. încât  să  fie … recunoscută?

/  Cine i-a ales pe cei  din CADA  să-i reprezinte ?

/  CADA  a acapart  puterea în armată  …

/  Gelu  Voican  să fie  judecat  pentru asasinarea lui  Ceauşescu  …

/  Felicit  asasinarea lui  Ceauşescu!

 

                     *        *           *

 ¤  Caseta  II.  13 februarie.   Mitingul  de la Timişoara :  solidaritate  cu CADA .Se scaandează: 

Apel  din Timişoara  …  Trezeşte  toată  ţara …  Armata e cu noi!  Timişoara, Timişoara!  Cinste lor cinste lor!  Jos Chiţac!  Unitate!