1 febr.2005. Radio actualităţi.

Reportaj transmis de Vartan Arachelian la lansarea cărţii “Generalul Revoluţiei cu piciorul în ghips “, interviu -fişe realizat de Dinu Săraru cu generalul Victor Atanasie Stănculescu.

Ca joc de cuvinte, sugerat de titlul cărţii, nu se ştie cine a fost cu piciorul în ghips, revoluţia sau generalul ? Lansarea a avut loc la librăria Eminescu. Au participat la ceremonie Ion Cristoiu, Răzvan Theodorescu, Alex Mihai Stoenescu, generali, ziarişti, reporteri t.v. şi un numeros public. Nu ştim dacă cei ce s-au pronunţat despre carte, o şi citiseră.

Caracterul formal al acestor „evenimente editoriale” nici nu obliga . Cum cartea va fi prezentată de noi ( vezi Bibliografie II, etapa 1989-la zi ), nu ne vom referi la ea aici şi acum.

Interesant este faptul că opiniile rostite par a fi depăşit ( sau contrazis ) adevărurile revelate de general, la interogaţiile romancierului. Şi deşi atmosfera a fost cordială - cum sunt toate lansările de cărţi - nu au lipsit subtilele săgeţi polemice, aluziile contrare şi întrebările retorice care secondează , de15 ani, orice dezbatere care are ca subiect revoluţia din decembrie’89.

Cum nu ştim câţi români vor deveni „cititori” ai cărţii , dar ştim cât de mulţi sunt „radio-ascultători”, ni s-a părut util să reproducem cele rostite cu acest prilej :

-Ion Cristoiu : „ Această carte este cel mai interesant portret al lui Ion Iliescu, făcut de generalul Stănculescu, şi o să vă citesc trei rânduri despre stilul lui Ion Iliescu şi veţi înţelege de ce Adrian Năstase, care n-a citit această carte, a pierdut bătălia din PSD .

Spune dl Victor Stănculescu despre Ion Iliescu al anilor’90 : < A avut foarte multă grijă să nu fie categoric în luările de cuvânt, un tip care să ia hotărâri care să fie fără întoarcere, totdeauna hotărârile lui aveau o marjă de mişcare, dreapta - stânga sau chiar înainte şi înapoi. >

[…] Un stil extraordinar care explică supravieţuirea politică a acestui personaj care,repet, dacă l-ar fi cunoscut mai bine adversarii lui Ion Iliescu şi dacă această carte ar fi fost citită de Adrian Năstase, probabil şi-ar fi dat seama că acest stil de a nu lua hotărâri , de a nu se pronunţa nici odată, ci de a se pronunţa încetul cu încetul [….] Generalul Stănculescu spune foarte frumos că , la început, după dec.’89,era aşa, nu înţelegeai exact ce vrea, era vag, apoi şi mai puţin vag, ca la un moment dat să spună …< eu vreau să iau puterea şi să o deţin.>”

- Răzvan Theodorescu : : “Peste exact 40 de minute voi fi moralmente obligat să-i spun d-lui Iliescu că este liderul nostru naţional […] cred că nu este foarte bucuros când aude despre teza loviturii de stat. [….] Eu nu voi spune că sunt foarte obiectiv când vorbesc de Victor Atanasie Stănculescu pentru că este un om la care ţin foarte mult.Poate mai mult decât i-am arătat-o în cursul acestor 15 ani. L- am admirat înainte de 1989 […] Victor Atanase Stănculescu, însă, vecinul meu din Dorobanţi, era pur şi simplu impresionant şi,astăzi, când a coborât de pe coperta cărţii , printre noi , scoţându-şi ghipsul, îl admir o dată mai mult. Este un om care duce cu el taine; este un om care duce cu el multă discreţie. Am avut şansa , mai ales în 1990, să colaborez, discret, cât se cuvenea, între un ministru care conducea şi aramata şi un preşedinte de radio -televiziune, dar am avut colaborări esenţiale, şi pot să spun că rolul lui Victor Atanase Stănculescu, şi în epoca guvernului Roman, a fost cu totul deosebit. Dar înainte, mă gândesc … înainte de amiaza lui 22 decembrie mă gândesc la nerecunoştinţa din acest neam ! : Victor Atanase Stănculescu, cel mai înalt în grad general al armatei române, a fost degradat ! Victor Atanase Sănculescu al cărui ordin de la ora 11, făcea ca armata să intre în cazărmi …eram undeva în zona Bulevardului Magheru … “

[ este întrerupt politicos de moderator… ]

-Vartan Arachelian : “ Să-l lăsăm pe dl Răzvan Theodorescu să-şi depene amimtirile despre general … să vorbim puţin despre rolul şi rostul generalului Stănculescu în revoluţie română, cu dv d-le Alex Mihai Stoenescu, autorul unei studiu în 4 volume despre loviturile de stat din România. Şi eu am publicat ieri un interviu cu generalul Stănculescu punându-i întrebări care nu sunt în această carte, inclusiv despre intenţia domniei sale de a da o lovitură de stat.

Mi-a răspuns afirmativ, că i-a trecut prin cap această idee.

Cum socotiţi dvs. revoluţia din decembrie 1989 şi rolul generalului Stănculescu ?”

-Alex Stoenescu : “ Din punct de vedere istoriografic, adică din punctul de vedere al ştiinţei istorice, am avut de a face cu o revoluţie care s-a desfăşurat între două date precise : 14 decembrie 1989, la Iaşi, locul unde a început revoluţia şi 20mai 1990, alegerile libere, care de fapt au făcut transferul de la legitimitatea revoluţionară de până atunci , la legitimitatea juridică şi la apariţia noului regim democratic sau semi -democratic, cum doriţi să-l numim, de după regimul dictatorial.

În ce-l priveşte pe generalul Stănculescu, el este una din cele trei persoane cheie ale revoluţiei , alături de Silviu Brucan şi Sergiu Nicolaescu, oameni care au produs cotituri la evenimente cu mare rapiditate şi au decis cursul întâmplărilor din perioada de vârf, adică Bucureşti, 22, până la 25-26 decembrie 1989. Generalul Stănculescu este un personaj cheie, mai ales pentru ziua de 22 decembrie, pentru că în această zi, începând cu ora 10, a dat o lovitură de stat militară, un puci, care nu a fost cunoscut, eu l-am anunţat prima oară, în anul 2002. Astăzi , prin volumul IV al “ Istoriei loviturilor de stat” prezint şi probele şi argumentele pentru a susţine această afirmaţie.”

-Arachelian : “ După apariţia acestei cărţi, făcută cu un romancier, şi nu cu un istoric sau ziarist reporter de investigaţie, care să desluşească enigmele revoluţiei române, aţi primit răspunsuri la problemele pe care le-aţi ridicat în această istorie a loviturilor de stat din România ? “

-Stoenescu : “ Da. Eu am avut şi o întrevedere privată şi am un interviu cu dl Stănculescu, pe care nu l-am publicat, în care sunt spuse, pe mai puţine pagini, 12 pagini, lucruri care lipsesc din carte. Sigur, cartea este foarte valoroasă, este o mărturie importantă, şi un instrument de lucru pentru istorici,dar şi o carte foarte bună de citit pentru cititorul obişnuit, o lectură foarte agreabilă, mai ales că are şi condeiul lui Dinu Săraru. Deci este fără îndoială o carte importantă.

În ce priveşte însă rolul generalului Stănculescu, acesta se compune din foarte multe alte întâmplări, evenimente, acţiuni, ordine pe care le-a dat, care nu sunt în această carte, şi se află în mărturiile sau documentele militare, şi de unde se pot reconstitui atât traseul lui, cât şi importanţa actelor sale în timpul evenimentelor.”

-Arachelian : “ Dvs vorbeaţi de trei personaje extrem de importante în revoluţia română şi îl citaţi pe generalul Stănculescu, Silviu Brucan şi Sergiu Nicolaescu.

Cred că lipsesc două personaje esenţiale, după părerea mea, Ion Iliescu - evident cel care a preluat puterea, la uma urmei - şi generalul Iulian Vlad, care, la fel ca generalul Stănculescu, a tăcut până acuma, a rămas singurul enigmatic ”

-Stoenescu : “ Aşa cum am mai spus-o, la un alt post de televiziune, şi cum o demonstrez în vol IV, Ion Iliescu este un personaj marginal al evenimentelor din momentele de vârf ale revoluţiei.

Este greu de identificat un ordin sau o hotărâre pe care s-o fi dat sau s-o fi luat Ion Iliescu atunci. “

-Arachelian : “ Dar chemarea generalului Militaru, din rezervă, de ex, în după amiaza zilei de 22 decembrie, nu este un lucru esenţial ? ”

-Stoenescu : “ Nu Ion Iliescu l-a chemat pe generalul Militaru.Ei făceau parte din acelaşi complot, erau pregătiţi , în orice moment, să acţioneze într-un fel, în momentul în care Ceauşescu cade. Ei n-au fost în stare să producă ei căderea lui Ceauşescu.

A fost vorba de o intervenţie străină neconvenţională , în care armata sovietică a fost principalul actor. Şi Militaru a venit singur, însoţit de un vecin, col.de securitate, cu care s-a prezentat la televiziune, unde au urmat celebrele secvenţe cu <Opriţi măcelul ! > şi aşa mai departe.

-Arachelian : “V-aş ruga să răspundeţi la a doua întrebare după ce-l ascultăm pe Dinu Săraru , să vedem care este motivaţia lui. Revenim. ”

-Dinu Săraru : „ Cartea nu e un exerciţiu jurnalistic. Eu vreau să subliniez subtitlul ei „schiţă” pentru un posibil roman, spune tot ce vreau eu să vă spun, iar azi mă gândesc dacă nu cumva romanul a şi fost publicat chiar între coperţile acestei cărţi. Mi-a plăcut că aseară dl Ion Cristoiu a făcut această observaţie, că romanul este chiar această carte, împletită cu mărturii zguduitoare, cu documente de epocă, şi cu declaraţiile autorului cărţii, care a fost, fără să vrea, implicat într- un asemenea act de biografie generală. Apoi aş vrea să subliniez că această carte este pentru mine o continuare a trilogiei mele intitulată „ Dragostea şi revoluţia”, dezgropată de curând de dl Ion Cristoiu şi făcută să reapară nesperat, într-o ediţie nouă, întreagă, după ce fusese interzisă , demonizată şi arsă, la propriu, în două epoci şi regimuri politice atât de diferite.

În urmă cu 15 ani, în plină a doua interzicere a ei, ea se vindea la câţiva metri de aici, în uşa librăriei Eminescu, şi librăria era denunţată că o vinde. […] Mulţumesc generalului Stănculescu pentru francheţea şi luciditatea şi civismul cu care a participat la realizarea acestei cărţi, editurii …”

-Victor Stănculescu : „ Mulţumesc foarte mult că aţi venit în acest loc, nu pentru generalul Stănculescu ci pentru o pagină din istoria României [….] Ce-am scris am scris la întrebarea lui Dinu Săraru, răspunzându-i la întrebări foarte precise; ce-am spus, am spus cât mai aproape de adevăr, urmând ca istoricii să culeagă din ce s-a scris până acum , ce s-a vorbit până acum, şi ce-am mai scris eu aicea, şi ce e bun, să rămână pentru istorie, şi ce nu-i bun, să fie dat deoparte. ”

-Arachelian : ”… Sunt foarte mulţi generali ai armatei române aici, foarte mulţi istorici , ziarişti, echipe de televiziune şi radio, pentru că, poate, se repun în discuţie adevărurile revoluţiei române.

Să revenim… Dle Alex Mihai Stoenescu, de ce până acum nu au luat atitudine publică generalii Stănculescu şi Vlad ? Sunt sub presiune politică ?Le e frică de ceva ? Se întâmplă ceva dacă vor spune adevărurile pe care le ştiu ?”

-Stoenescu : „ Mi-e greu să răspund eu în locul domniilor lor. Generalul Vlad a avut funcţia pe care a avut-o în departamentul Securităţii statului şi ministru secretar de stat în Ministerul de Interne, prin natura serviciului , este mai puţin adecvat să vorbească.

În schimb generalul Stănculescu nu este la prima ieşire, a apărut şi în câteva emisiuni de televiziune, a mai publicat o carte în 1991, împreună cu Gelu Voican Voiculescu, unde iarăşi a spus nişte lucruri foarte interesante, pe care sigur istoricii nu le uită şi nu le scapă din vedere.

Opinia mea este că , în momentul de faţă, sunt 4 -5 persoane, istorici, cercetători, care studiază evenimentele din decembrie’89 – mai’90, de câţiva ani de zile, şi deja se apropie de adevărul istoric, acela care poate fi cunoscut pe bază de documente, de mărturii, de probe. Sunt unul dintre aceştia cinci şi deţin , în momentul de faţă , o cantitate importantă de informaţie despre generalul Stănculescu, de ordinele şi acţiunile sale, şi sigur că, în vol. IV, se găsesc toate aceste probe, argumentate şi puse în corelare cu celelalte evenimente sau cu activitatea altor actori ai revoluţiei, principali sau secundari.”

-Arachelian : „ Totuşi nu mi-aţi răspuns la întrebare : le e frică de ceva şi nu spun adevărul ?

Iată, fac o trimitere la un interviu pe care l-aţi realizat chiar dvs cu Ovidiu Vântu , şi în care, în final, când voia să vorbească despre un general cu care a făcut puşcărie acum vreo 30 de ani, s-a oprit brusc din mărturisiri şi a spus că i-e frică pentru că s-ar putea să se găsească o mână de ucrainean care , contra a 3000 de dolari, să-i pună capăt. ”

-Stoenescu : „ E un interviu luat acum 6 ani de zile, când întâmplător cunoscându-l, am discutat despre evenimente ante- şi post – revoluţionare [ …]

Fără îndoială că există o presiune; cercetându-se evenimentele, există fără îndoială crima din timpul revoluţiei ; au murit nişte oameni ca urmare nu atât a unor asasinate directe, ci a unor ordine , a unor măsuri luate în acel moment , există oameni care încearcă să se protejeze, sau încearcă să scape de sancţiuni.

Aceasta este probabil o chestiune care crispează pe foarte mulţi oameni, crispează pe anumiţi oameni politici care se cred vinovaţi sau cărora le este teamă că se va ajunge la demonstrarea implicării lor nefaste în evenimente. […] Această revoluţie, aşa cum a fost ea, a adus eliberarea noastră.

Şi libertatea mea, şi a dvs, şi a celor care ne ascultă. Trebuie să facem o comparaţie să vedem cu ce preţ s-a obţinut această libertate. Sigur că întotdeauna şi foarte violent va exista componenta politică, adică folosirea acestor informaţii, sau folosirea acestor evenimente, pentru a zdrobi , pentru a arunca eventual în puşcărie, pe adversarii politici care atunci , în momentele acelea, au fost în stradă sau în birourile deciziei, în timp ce cei care astăzi acuză, erau atunci pe undeva sau poate chiar în plină stradă căscau gura, în timp ce alţii făceau istorie.

Acesta este un adevăr crud, şi istoricul are obligaţia să prezinte povestea în mod ştiinţific, argumentat, cu probe […] Şi eu când s-a apropiat aniversarea lui 16 –22 decembrie, am început să am probleme : tot felul de telefoane … să fiu filat , speriat … şi sursele mele ameninţate … oamenii cu care stăteam de vorbă, ca să aflu ce făceau la revoluţie. Sigur că există sau au existat, până în ianuarie 2005, şi probabil şi nişte oameni care doresc ca lucrurile să nu fie aflate acum ci să fie aflate eventual mai târziu, când nu mai contează. Aş vrea să subliniez acest lucru , şi profit de ocazia interviului dvs, pentru a spune următorul lucru : în România istoria are o funcţie continuă şi a avut întotdeauna o funcţie politică. Istoria în România a participat în totdeauna la crearea politicilor statului nostru şi a naţiunii noastre. A îngheţa momentul istoric şi a-l arunca undeva, în cartea de istorie, în câteva fraze, este cea mai mare greşală. Din păcate în România n-au existat numai eroi, au existat şi trădători, au existat momente importante din care nu am învăţat nimic.

Şi dacă noi nu aflăm adevărul despre revoluţie , nu avem ce să învăţăm din erorile şi din cauzele care au dus la crimele de atunci. ”

-Arachelian : Mulţumeşte … încheie transmisia .

Livia Dandara