Memoriul Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania (A.F.D.P.R.)

- Asociatia Nationala a Fostilor Detinuti Politici (AFDPR) s-a constituit la 2 ianuarie 1990, fiind legalizata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti (Decizia nr. 7/PJ/13 ianuarie 1990).
In decembrie 1990, AFDPR avea 98.700 membri inscrisi in cele 41 filiale judetene componente.
Din 1991, asociatia noastra face parte din Uniunea Internationala a Fostilor Detinuti Politici si Victime ale Comunismului.
Astazi, datorita ratei mari a mortalitatii, numarul membrilor AFDPR a scazut dramatic la 45.000 membri.
Prin menirea si statutul sau, AFDPR este asociatia non profit a ultimilor supravietuitori ai celor care si-au sacrificat de-a lungul odioasei tiranii comuniste tineretea si o parte din viata, profesiile si familiile, aparand demnitatea acestui popor si valorile democratiei. In aceasta lupta, zeci de mii dintre cei pe care-i reprezentam au fost ucisi sau exterminati in temnitele si lagarele gulagului comunist. Pentru ca nu trebuie uitat ca noi nu ne-am impotrivit comunismului intr-un moment de entuziasm, ci de-a lungul unor ani multi si grei, indurand pentru aceasta anchetele sub tortura ale odioasei Securitati si anii multi si grei de temnita si deportari. Familiilor lor si ale celor ucisi le-a fost luat dreptul la o viata si un viitor normal, fiind stigmatizati drept dusmani ai poporului.
AFDPR, prin presedintele sau, dl. Constantin Ticu Dumitrescu, a inceput inca din CPUN lupta pentru adevarul despre ce-a insemnat genocidul comunist.
De aceea, a depus in 1991 la Procuratura Generala un denunt penal impotriva celor vinovati de crime si faradelegi, cerand aducerea lor in fata Justitiei. Moartea suspecta a calaului Nicolski Alexandru si fuga in Ungaria a celuilalt mare calau, Alexandru Draghici, chiar in ajunul audierii lor la Procuratura Generala - au fost folosite drept motive spre a bloca acest proces.
Toate incercarile ulterioare s-au lovit de opozitia tacita dar ferma a celor care n-au dorit cu nici un pret acest proces al comunismului (in fapt un proces al asasinilor si tortionarilor), asa cum n-au voit cunoasterea adevarului despre cine a tras in demonstrantii din Decembrie '89.
De asemenea si pe plan extern toate incercarile facute de Presedintele Uniunii Internationale a Fostilor Detinuti Politici, dl. Constantin Ticu Dumitrescu - demersuri pe langa cancelariile forurilor europene pentru initierea unui proces al comunismului - au esuat. Cauza este aceea ca Occidentul, stiind ca atunci cand se vorbeste de Ororile Comunismului toate drumurile duc spre Moscova, n-a dorit si nu doreste sa o supere in vreun fel.
Mai exista acum pe rol, ajunsa la Curtea Suprema de Justitie, o actiune de acest gen, initiata de d-na dr. Doru Camelia, sprijinita si de AFDPR.
- Continuand lupta pentru adevar, dupa ce in 1992, este ales senator, Constantin Ticu Dumitrescu initiaza in Parlament mai intai o Motiune, pe care in 1993, a extins-o ca "Proiect al legii deconspirarii Securitatii".
In 1994 depune un alt proiect de lege, acela al lustratiei, denumit "Accesul la functiile publice si politice al fostilor demnitari comunisti si al membrilor aparatului de opresiune".
- In 1997, deputatul George Serban, prin intelegere cu Presedintele AFDPR, depune si la Camera Deputatilor un proiect pe aceeasi tema. Dupa decesul regretatului George Serban, exonerat de intelegerea facuta, Presedintele AFDPR in calitate de senator redeschide proiectul initiat de domnia sa in 1994 si caruia Consiliul Legislativ ii daduse din 1996 aviz negativ. De retinut ca acelasi aviz negativ a fost dat in 1998 si proiectului depus de George Serban la Camera Deputatilor.
- In cadrul acestui pachet de legi, senatorul Constantin Ticu Dumitrescu depune la Senat, in 1997, proiectul de lege care se impunea ca o reparatie juridica si morala fata de toti cei ce au fost victime ale justitiei de clasa sau ale aparatului de opresiune comunist, ce avea titlul: "Legea desfiintarii condamnarilor si masurilor administrative cu caracter politic".
Daca proiectul de "Lege al deconspirarii Securitatii" a devenit Legea 187/1999, dupa 7 ani de la depunere, din care 3 ani de interminabile tergiversari, dezbateri si mutilari in partile sale esentiale, celelalte doua proiecte de lege n-au fost nici macar discutate in comisiile parlamentare, fiind de fapt respinse, cu singura motivare a avizului negativ dat in ambele cazuri de Consiliul legislativ (neconstitutionalitate, incalcarea Drepturilor Omului si a altor Conventii internationale, etc.).
- In fine, in cadrul Societatii Civile, AFDPR a fost un factor important in sprijinirea CDR, neparticipand insa la guvernare.
In ceea ce priveste unele modeste reparatii morale privind fostii detinuti politici, acestea au fost acordate prin D.L. 118/90, prezentat, sustinut si completat atat in CPUN, cat si ca senator, de dl Constantin Ticu Dumitrescu.
Trebuie retinuta o scena din timpul dezbaterilor in CPUN cand din sala s-au adus critici proiectului pentru faptul ca propunerile facute de initiator sunt prea modeste, Presedintele AFDPR a replicat: Aveti dreptate, dar nu vrem sa ne asemanam cu ilegalistii comunisti, (FIAP-istii).

Ce asteapta si ce propun fostii detinuti politici Presedintelui Romaniei, Primului Ministru si Parlamentarilor Romaniei
Daca nazismul este autorul acelui holocaust in care au pierit sase milioane de oameni - majoritatea fiind evrei, comunismul a ucis o suta de milioane de fiinte umane, practicand cele mai cutremuratoare crime contra umanitatii.
Marii vinovati nazisti au fost insa judecati si condamnati la NĊ¸renberg, subordonatii si complicii lor fiind urmariti si astazi, intrucat oribilele lor fapte au fost declarate imprescriptibile. In schimb, pentru imensele crime contra umanitatii care au avut loc la nivelul a 16 tari comunizate, intre care in mod deosebit se numara si Romania, n-au existat NĊ¸renberguri, iar faptele celor vinovati au fost prescrise.
Astazi cei mai multi dintre vinovati au murit, astfel incat nu mai poate avea loc de-acum inainte un proces real al celor vinovati de crime contra umanitatii in perioada comunista. Poate numai unul moral.
Prezenta Presedintelui Traian Basescu in numele Romaniei la Auschwitz, alaturi de alti sefi de stat sau de guvern, la implinirea a 60 de ani de la ziua cand trupele sovietice au ocupat acest sinistru lagar al mortii, salvand numerosi supravietuitori, a constituit un nou prilej de comemorare cat si de condamnare a ororilor nazismului.
Fostii detinuti politici cred ca Presedintele Basescu are datoria morala ca in numele Romaniei sa-si asume si sa condamne si ororile comunismului din tara sa, declaratie pe care unul din fostii presedinti n-a dorit sa o faca, iar altul n-a avut curajul sa o duca pana la capat.
Aceasta pentru ca intre 1945 si 1989, intreg poporul roman a trait sub teroare si discriminari de toate felurile, iar la Jilava, la Aiud, Galati, Sighet, Gherla sau Poarta Alba ca si in alte peste 129 de temnite si lagare de exterminare au avut loc cele mai cutremuratoare crime contra umanitatii.
Peste doua milioane de oameni nevinovati au cazut victime ale acestui iad comunist. Astfel, zeci de mii au fost torturati in camerele de ancheta ale Securitatii, alte zeci de mii au fost impuscati in lupte total inegale, sau exterminati in inchisori si lagare de munca fortata. Sute de mii de romani au fost arestati si condamnati pentru vini imaginare; iar doua sute de mii de ostasi si ofiteri romani au fost capturati de sovietici dupa ce au incetat razboiul si s-au retras din lupta, respectand armistitiul. Ei au fost dusi in lagarele mortii de la Cercul Polar. Alte cateva sute de mii de oameni, cetateni romani de origine etnica germana sau din Basarabia au fost deportati din Baragan pana in Siberia.
Tot acest spatiu imens de la Timisoara la Vladivostok este plin de mormintele lor fara cruce, ori de gropile comune.
Pe ei nu numai ca nu-i comemoreaza nici o oficialitate, dar nu sunt pomeniti, asa cum pe drept sunt pomeniti eroii neamului, nici macar in toate bisericile noastre, fiindca nu se doreste sa se vorbeasca de acest cataclism rosu, - platit martiric cu vietile si suferintele a sute de mii de oameni.
Numai noi, fostii detinuti politici supravietuitori, - ne straduim dupa posibilitatile noastre modeste sa-i comemoram in fiecare an de 9 Martie, ziua Sfintilor Mucenici.
In concluzie, noi credem ca ar fi nedrept si profund imoral, cum si dezastruos pentru respectul ideii de adevar si justitie, ca aceasta pagina sangeroasa scrisa de comunism sa fie stearsa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ar fi cazul sa invatam acest lucru de la evrei, care isi urmaresc si astazi calaii si isi cinstesc victimele.
De aceea, propunem ca din initiativa Presedintiei Romaniei sa se initieze o reuniune comuna a celor doua Camere si a Guvernului, in fata careia Presedintele Traian Basescu sa faca o declaratie solemna prin care sa se recunoasca si totodata sa fie condamnate crimele contra umanitatii comise de comunism.
Totodata, sa se ceara iertare victimelor si familiilor acestora, cum si celor catorva zeci de mii de inca supravietuitori.
Aceasta declaratie trebuie sa fie un document asumat prin votul neaparat nominal al senatorilor si deputatilor, spre a deveni astfel un document cu valoare juridica si morala.
Ar fi un act istoric de mare impact la nivel intern si international, tocmai pentru faptul ca vine abia la 15 ani dupa o revolutie anticomunista si antisecurista.
Adresandu-ne acum direct guvernului, ii solicitam, ca peste toate greutatile sa aloce sumele necesare pentru continuarea lucrarilor la "Monumentul National al jertfei si luptei impotriva comunismului", initiat ca proiect din 1994 de AFDPR si insusit prin Hotararea de guvern nr. 76/23 ianuarie 2003, dar blocat dupa cheltuirea a 7 miliarde lei, cu motivarea lipsei de fonduri.
- In fine, un ultim punct sensibil este acela privind D.L.118/90. Asa cum am mai declarat public, fostii detinuti politici nu cer o lege a recunostintei, dupa cum demnitatea i-a facut sa nu treaca vreodata la manifestari de protest si nemultumire privind situatia lor, desi multi dintre ei traiesc in mizerie si, pentru mai toti, timpul nu mai are rabdare. Fiindca, pe langa varsta, sunt si grav bolnavi.
Noi tinem sa adresam Primului Ministru aceasta sesizare, mentionand ca toti prim-ministrii postdecembristi (mai putin dl. Adrian Nastase, care nu a promis) au raspuns pozitiv la apelul adresat direct de Presedintele AFDPR. Este o datorie morala, dar si politica, a Guvernului Tariceanu, ca, oricate probleme si greutati are, sa rezolve cat mai urgent posibil aceasta sesizare.
Astfel, intrucat de aproape 5 ani n-a mai avut loc nici o recalculare a indemnizatiei si asa destul de modesta, se impune acest lucru, iar pentru vaduvele care primesc acum 450.000 lei lunar, acordarea a 50% din indemnizatia sotului decedat, dar nu mai putin de 1.000.000 lei.
In rest, noi nu cerem decat respectarea intocmai a prevederilor D.L. 118/90, in mod deosebit a celor privind gratuitatea prioritara si neconditionata a asistentei medicale de orice fel, inclusiv a medicamentelor.
Subliniem acest lucru, intrucat desi D.L. 118/90 este o lege organica, ea a fost modificata in ultimii 5 ani in mod abuziv si imoral, prin tot felul de ordonante ale guvernului (devenite ulterior legi) sau reglementari ale CNAS, pentru care fostii detinuti politici au devenit o categorie tratata si denumita "si altii". Prin aceste modificari, gratuitatea prioritara a asistentei medicale ambulatorii - inclusiv a medicamentelor - este conditionalta in mod nedrept si imoral fata de acesti, din zi in zi mai putini, supravietuitori (vezi OUG 150/2001).
- In fine, adresam Guvernului rugamintea de a acorda Asociatiei Nationale a Fostilor Detinuti Politici (AFDPR) calitatea de asociatie de utilitate publica.

Presedinte
Constantin Ticu Dumitrescu

P.S.: Stim ca, pe zi ce trece, noi suntem din ce in ce mai nedoriti si mai incomozi pentru cei care nu vor adevarul despre ceea ce-a insemnat comunismul.
Dar este nedrept si profund imoral ca fostii ofiteri de Securitate, acoperiti sau nu, fostii nomenclaturisti ori progeniturile lor, dupa ce unii dintre ei au devenit multimiliardari peste noapte, sa apara in mass-media eroizandu-si trecutul criminal si judecandu-si din nou victimele sau denigrandu-le.
Dupa cum este revoltator ca tot felul de pseudoistorici sa mearga pana acolo incat, in repetate emisiuni TV, sa incerce fara rusine sa-l denigreze pe marele Iuliu Maniu, martirul neamului nostru.
De ce oare parlamentarii nostri - avand ca model legea care ii pedepseste pe cei ce ar nega holocaustul nazist si ar denigra evreii, nu fac o lege asemanatoare impotriva celor ce neaga genocidul comunist si insulta martirii si victimele odioasei Securitati si ai Justitiei comuniste.
Si ca o incheiere, amara constatare ca in manualele scolare de istorie, despre tirania comunista si despre cei ce s-au impotrivit acestei tiranii, nu se vorbeste decat in treacat.