Dulcele târg al Iesilor- Alexandru Dobrescu, Editorial, Ziua de Iasi

Bilant

Sa tragem linia si sa adunam:

1) Dupa cincisprezece ani, tabloul evenimentelor din decembrie ‘89 e înca tulbure. Nu stim de ce au murit atâtia oameni, majoritatea dupa arestarea lui Ceausescu, cine si din ordinul cui i-a împuscat. Nimeni nu-i poate învia pe oamenii aceia, sacrificati cu sânge rece. Dar tocmai pentru ca asemenea crime sa nu se mai repete, trebuie sa stim cum au fost ele posibile si cine poarta raspunderea lor.

2) Dupa cincisprezece ani, mortii din decembrie ‘89, singurii eroi adevarati, continua sa fie coplesiti numericeste de "eroii" cu patalama, vânatori de privilegii materiale si onoruri.

3) Dupa cincisprezece ani, rastimp în care România a fost jefuita la drumul mare de o mâna de hoti profesionisti, institutiile abilitate ale statului nu reusesc sa le dea de urma si sa-i întrebe de sanatate.

4) Dupa cincisprezece ani, în care, la adapostul repetatelor campanii de lupta împotriva-i, coruptia a infectat nestingherita toate straturile societatii noastre, nu s-a descoperit înca nici un corupt respectabil, ci doar femei de serviciu, paznici si portari cu înalta calificare în traficul de influenta.

5) Dupa cincisprezece ani de separatie a puterilor în stat, justitia se face pres dinaintea puterii, nepasatoare ca dreptatea umbla cu capul spart, iar strâmbatatea huzureste.

6) Dupa cincisprezece ani de la acea seara de 22 decembrie ‘89, în care li s-a promis solemn românilor ca nu vor mai muri de foame si de frig, jumatate dintre ei traiesc sub pragul saraciei.

7) Dupa cincisprezece ani de initiative economice private, majoritatea firmelor particulare abia de îsi duc zilele, sufocate de nestatornicia legilor si de multimea darilor, iar putinele înfloritoare se hranesc din afaceri cu statul, etern pagubas.

8) Dupa cincisprezece ani de pluralism, în care partidele si-au descoperit programe proprii numai în campaniile electorale, ca sa uite apoi de ele pâna la viitoarele alegeri, binele personal al politicianului român continua sa aiba întâietate dinaintea binelui public.

9) Dupa cincisprezece ani, scara valorilor intelectuale si morale sta tot cu josul în sus, încurajând mediocritatea si ticalosia sa se bata cu pumul în piept si sa dea cu tifla inteligentei si bunei-credinte. Dupa cincisprezece ani de prizonierat în aceasta realitate apasatoare, pe care riscam sa o privim ca pe o fatalitate, cum fatalitate ni s-a parut si strivitoarea realitate ce a precedat-o, mai e loc de speranta? Desi nimic nu o îndreptateste, speranta pâlpâie înca în suflete, îndemnându-ne a crede ca, macar anul acesta, printre efemerele daruri cu care Mos Craciun încearca sa ne bucure, se va fi aflând, poate, si schimbarea în bine a lumii noastre.