Un rezumat explicativ al situatiei.
Ny Magazin
TIMPUL SCADENŢEI - Grigore L. Culian
În luna septembrie 2004, cu două luni înainte de alegerile prezidenţiale, scriitorul Aurel Sergiu Marinescu, fost deţinut politic şi (întâmplător) unchiul lui Adrian Năstase, m-a contactat telefonic, solicitându-mi publicarea unui amplu material despre ascensiunea politică fulminantă a nepotului aflat la vârful puterii. Dl Marinescu trimisese serialul, intitulat “Năstase Scatiul”, mai multor redacţii de ziare, din România şi din Exil, spre publicare. Toţi l-au refuzat! Adrian Năstase era pe val: premier, candidat la Preşedinţia României şi gestionar al fondurilor de publicitate guvernamentală, pe care tot el le distribuia în funcţie de politica editorială a directorilor de ziare. Nimeni nu mişca în front, banii veneau conform înţelegerii şi se părea că totul merge strună. Directorii marilor cotidiene centrale sau ai posturilor de televiziune prosperau şi 65 de milioane de dolari din banii contribuabililor români s-au scurs în buzunarele lor! Asta în timp ce profesorii au ajuns cerşetori, pensionarii mureau din lipsă de medicamente şi muncitorii nu aveau ce pune pe masă copiilor! []
Dar să revin la serialul “Năstase Scatiul”. Am acceptat imediat oferta dlui Aurel Sergiu Marinescu şi am început publicarea serialului, pe 7 septembrie 2004, cu numai două luni înainte de alegeri. “Reacţiile” nu au întârziat să apară: la începutul lunii noiembrie 2004, am fost invitat la sărbătorirea zilei de naştere a d-lui dr. Gheorghe Dimitrescu, fostul Consul General al României la New York, care mi-a sugerat “s-o las moale” cu “Năstase Scatiul”, neuitând, în final, să mă întrebe şi “care-i scorul?” (mai pe româneşte - care este preţul tăcerii). Evident, am refuzat “oferta”, continuând publicarea articolului incendiar (până la final). Dar lucrurile nu s-au oprit aici... Ca prin minune, săptămânalul “Lumea Liberă” (fostul “Lumea Liberă Românească”) este vândut de proprietar (Timotei Ursu) şi în câteva luni dispare! O tranzacţie cel puţin suspectă, dacă ne gândim că publicaţia citată fusese un port-drapel anticomunist. Se pare că Adrian Năstase hotărâse să “investească” şi în imaginea “de afară”.[]
Săptămâna trecută, s-a spart buba: presa “liberă” din ţară a început să dezvăluie afacerile murdare ale fostului prim ministru. Telefoanele au zbârnâit la redacţia noastră, toată lumea cerându-mi informaţii despre serialul “Năstase Scatiul”! Ce i-o fi apucat pe ziariştii îmbogăţiţi de Năstase, după ce materialul dlui Aurel Sergiu Marinescu fusese respins, ca “necorespunzător”, în perioada când fostul premier împărţea după bunul plac publicitatea de stat? Răspunsul este simplu: Năstase nu mai este prim ministru şi, ca urmare, nu mai dispune de bani publici pentru a cumpăra conştiinţe. Lăcomia nemăsurată şi dispreţul pe care îl are faţă de Poporul Român l-au adus în situaţia de a plăti (abia acum!) lipsa de scrupule şi aroganţa cu care i-a tratat pe cei (nu puţini) care l-au votat în decembrie 2004, când o mare parte dintre români au fost induşi în eroare (mai bine zis manipulaţi) cu ajutorul unei alte categorii de profesionişti ai minciunii: directorii de ziare sau televiziuni, astăzi, mai toţi, milionari în dolari![]