Sentinţa Comitetului de Reprezentare a Victimelor Comunismului

În numele tuturor categoriilor de victime ale comunismului, pronuntăm sentinţa morală pe care societatea uzurpată de opresorii noştri nu ne-a permis să o obţinem în justiţie, după căderea regimului totalitar din România :

Condamnăm la neiuitare istorică pe toţi cei care, între 1944 si 2006 au contribuit la înstăpânirea, jefuirea, batjocorirea, reprimarea, aservirea şi degradarea poporului român – care nu şi-au recunoscut faptele şi nu şi-au cerut iertare. Fie ca umbra crimelor nemărturisite să-i întovăraşească în veac pe cei care şi-au clădit puterea, mărirea şi averea provocând şi exploatând suferinţa concetăţenilor lor. Generaţiile viitoare trebuie să ştie de ce Justiţia nu şi-a făcut datoria 16 ani, nelăsîndu-se amăgite de falsurile prin care se încercă ascunderea crimei puse la temelia României de mâine, de puterea post-decembristă.

Sentinţa este definitiva, şi va fi întărită de cei care o vor semna şi transmite, de acum încolo. Nu dăm nimănui dreptul să o revoce. Cei care au evitat judecarea, cu preţul degradării Romăniei, nu mai au dreptul la amnistie morala. Numai o sentinţă penală i-ar mai putea elibera. Ea a avut în vedere:

1. Că în România a fost comisă, între 1944 si 1989, o crimă uriaşă împotriva cetăţenilor şi comunităţii – pregătită , executată si fructificată de nomenclatura regimului comunist (activişti, securişti etc). Genocidul şi cortegiul celorlalte infracţiuni grave care l-au însoţit (acoperind codul penal în vigoare în clipa comiterii lor) sânt deja amplu probate în publicistica dedicată mărturiilor şi analizelor fenomenului.

2. Procesul reparator (care ar fi trebuit sa refacă normalitatea societăţii după 1989) a fost paralizat de Contrarevoluţia orchestrată de ariergarda securicomunistă (strecurată la putere prin confiscarea/ înăbuşirea Revoluţiei). Aceasta nu s-a dat înapoi de la nimic pentru a-şi atinge scopurile: trădînd interesele naţionale, tăinuind genocidul şi infracţiunile colaterale, protejând infractorii, blocând justiţia, distrugând şi interzicând accessul la arhive ,dezinformând, manipulând, şantajând şi folosind vechii informatori, ameninţând, instigând la război civil, reprimând, uzurpând puterea legitimată prin pseudo-alegeri.

3. Tranziţia criminală, controlată timp de 16 ani de gruparea uzurpatoare, a vizat (şi a reuşit) nu numai acoperirea ci şi îmbogăţirea frauduloasă a vinovaţilor. Aceştia şi-au împărţit, prin diverse manevre ("inginerii") prada acumulată în lagărul de muncă ,alienare şi exterminare comunist, amplificând degradarea economiei şi societăţii. După ce ne-au martirizat pentru a ne smulge proprietăţile sau ne-au folosit ca sclavi pe şantierele construcţiei socialismului, călăii îmbogăţiţi sfidător, au devenit noua oligarhie economică. Ei vor pretinde cu neruşinare copiilor noştri să îi slujească resemnat, respectîndu-le statutul nemeritat şi acumulările ilicite, fără a li se cerceta modul odios în care au fost obţinute.

4. Lovitura cea mai grava data poporului roman a fost faptul că, prin mecanismul reeducării gen Piteşti, victimele compromise în lanţ au fost împinse la colaborare si la pierderea interesului pentru adevar si dreptate, pina la deznodamintul oribil a degradării demnitatii si echilibrului moral. Aceasta nu este însă o scuză pentru cei care au produs şantajul şi degenerarea.

5. Interese meschine şi complicităţi, interne si internaţionale, lucrează pentru camuflarea realităţii, în spatele unor ipocrite reparaţii simbolice şi declaraţii formale, astfel încât afacerile cu rădăcini murdare să meargă mai departe.Vocile unor "personalităţi" care s-au erijat în reprezentanţi ai cauzei noastre, rezoluţiile unor comitete si comisii lucrând pentru alte agende, ne obligă să denunţăm manevrele de confiscare sau deturnare a "procesului comunismului" către o sterilă condamnare abstract-ideologica, în locul condamnării penale pentru crimele împotriva naţiunii şi încălcării drepturilor elementare ale omului, despăgubirii victimelor şi eliberării României din ghearele reţelei vinovaţilor.

6. Prin diversiuni propagadistice s-a vizat compromiterea noastră in faţa poporului român, pentru care am suferit şi luptat, inducându-se populatiei ideea ca noi am fi vinovati de privatizarile frauduloase (care nu reprezintă sub nici o formă ieşirea din comunism dorită de noi), retrocedările preferenţiale si inechitabile stabilite mafiot la masa verde (de care profită tot securiştii corupţi, în timp ce marea majoritate a victimelor rămâne în mizerie) si de spolierea generaţiilor actuale şi viitoare de români (făcută din buget sub pretextul unor despăgubiri şi reparaţii dubioase).

7. Procesul pentru crimele comunismului s-a amânat nepermis de mult, prin tot felul de strategii şi cu tot felul de motivaţii şi tertipuri juridice: prescripţii nejustificate, pseudoiertarea creştină răstălmăcită, invocarea "vînătorii de vrăjitoare", ignorarea dovezilor, invocarea contextului internaţional nepropice, doar pentru ca să dispară şi ultimii dintre noi, încât nimeni să nu se mai poată opune mistificării şi faptului monstruos împlinit. Tragedia ireparabilă că majoritatea victimelor au murit umilite şi neconsolate în ultimii 16 ani, va fi deplină dacă nici ultimii supravieţuitori nu vor apuca să vadă rezultatele unor dosare ca 35P/2006 deschis la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-secţia procuraturilor militare (aşa cum nu au văzut nici pe cele ale dosarelor mai vechi, pe care acesta le redeschide).