RĂDULESCU-MOTRU, Constantin. N. în com. Butoieşti – Mehedinţi. Filozof şi psiholog. Prof. univ. la Bucureşti, fondator al Societăţii Române de Filozofie. A condus mai multe periodice de filozofie, a realizat o operă amplă şi originală. A dezvoltat o teorie a culturii, cu aplicaţii la specificul culturii şi civilizaţiei naţionale. A contribuit decisiv la dezvoltarea psihologiei experimentale în România. După 1945 a fost ameninţat de persecuţii, percheziţii şi sărăcie. Datorită presunii psihice se gândea tot mai insistent la sinucidere. A avut interdicţie de a publica, fiind considerat rasist. În 1948 i s-a anulat dreptul la pensie pentru că era etichetat drept “bestie moşierească”. Expropriat la 2 mar. 1949. D.O. la Bucureşti. El şi soţia au fost ridicaţi în timpul nopţii din casă şi nu li s-a permis să-şi ia decât două schimburi de rufe. A trăit în continuare din mila cunoscuţilor şi a foştilor elevi. La 20 sep. 1949 nota: “Sunt fără provizii şi fără lemne de foc. Şi ca mine sunt mulţi alţi colegi, foşti profesori universitari şi membri ai Academiei Române. Dacă oamenii care reprezintă în România comunismul bolşevic ar fi cât de puţin umani, nu ne-ar pătimi atât, ci ne-ar împuşca sau arde de vii”. (Citatul reprodus cât şi unele informaţii din acest articol provin din studiul Drama unui filosof de Al. Săndulescu, din Adevărul literar şi artistic, 30 oct. 2001, pag. 12.)

RĂDULESCU-POGONEANU, Cici. Soţia lui Victor Rădulescu Pogoneanu. Arestată la sfârşitul lunii aug. 1947 şi anchetată în lotul celor de la Ministerul de Interne în legătură cu natura relaţiilor soţului său cu reprezentanţii misiunilor străine occidentale şi reprezentanţii partidelor. A fost judecată după procesul Maniu, în dec. 1947, şi condamnată la 6 luni închisoare pentru omisiune de denunţ. Rearestată în 1952, obiectul anchetei a fost relaţia soţului ei cu Lucreţiu Pătrăşcanu. Pe 11 apr. 1954 a apărut la proces ca martoră a acuzării în procesul Pătrăşcanu. Mărturia ei a vizat discuţiile avute de soţul său cu Pătrăşcanu în timpul grevei regale din 5 aug. 1945, când s-a propus o apropiere între guvern şi opoziţie. Această mărturie ca şi altele pe care le-a furnizat instanţei ce-l judeca pe Pătrăşcanu au fost folosite drept probe pentru acuzaţia de “complot”.

RĂDULESCU-POGONEANU Victor I.

N. la 21 sep. 1910 la Bucureşti. Diplomat, intelectual de înaltă clasă. Consilier de legaţie. Directorul Cifrului din Ministerul de Externe, participant la conjuraţia împotriva mareşalului Ion Antonescu. Membru P.N.Ţ. După ce a făcut legăturile lui Iuliu Maniu cu emisarii trimişi în străinătate, după 23 aug. 1944 a trimis în străinătate documente demonstrând situaţia de dependenţă a ţării faţă de U.R.S.S. şi politica de spoliere pe care o practicau ocupanţii. A atras atenţia exilului pentru a apăra ţara împotriva asaltului comunist ce urmărea distrugerea ţării. A continuat să informeze şi misiunile occidentale de la Bucureşti asupra pericolului ce ameninţa România, căutând să-i transforme în apărători ai cauzei noastre. Arestat pe 9 aug. 1947. Implicat în înscenarea împotriva P.N.Ţ. Prin sen. 1988/11 nov. 1947 a fost condamnat la 4 pedepse însumând 70 de ani, cea mai mare fiind de 25 ani muncă silnică. După condamnare a fost inclus în grupul celor 5 care l-au însoţit pe Maniu. După aproape 4 ani de detenţie la pen. Galaţi, pe 10 aug. 1951, a fost transferat la pen. Sighet. Grav bolnav, aproape paralizat, a stat mai mult izolat. La desfiinţarea Sighetului, în 1955, a fost transferat la pen. Râmnicu-Sărat, unde a fost supus unor torturi inimaginabile. Neputându-se da jos din pat, era bătut de comandantul Vişinescu şi de ceilalţi supraveghetori. După ce a ajuns la Sighet, văzându-l în ce hal arăta, dr. Grunberg Iancu a făcut un referat către Direcţia Penitenciare în care se spunea: „Referat, asupra deţinutului C.R. (contrarevoluţionar n.n.) Victor Rădulescu Pogoneanu, cu ocazia examinării s-a constatat că prezintă melită trasversă dorso lombară (paraplegie spastică a membrelor inferioare), hipestizie cutanată, fenomene de triplo retracţie, tulburări sfincteriene şi vizicole. Întrucât în cadrul unităţii noastre nu se poate face tratamentul necesar, rugăm a dispune pentru a fi internat într-un spital, la care să fie supus unui examen medical de specialitate. Este condamnat la 25 ani temniţă grea pentru faptul de complot şi trădare, pedeapsa expiră pe 7 aug. 1972.” La acest referat, pen. Râmnicu-Sărat a primit pe 28 iun. 1956 adresa cu nr. de intrare 1171, de la Direcţia Penitenciare: „Urmare la cererea deţinutului C.R. Victor Rădulescu Pogoneanu încarcerat în penitenciarul dv., vă facem cunoscut că conform ordinului locţiitorului Şefului Direcţiei – lt. col. Tăbârcă Ion –, nu se aprobă cele solicitate. Luaţi măsuri de a pune în vedere şi susnumitului deţinut, iar prezentul ordin împreună cu cererea, referatul medical şi adeverinţa-caracterizare le veţi ataşa la dosarul său personal. (ss) Şef Serviciu cpt. Chiru Ilie şi pentru Şeful Secţiei (ss) lt. maj. Popa Mihai.” Iată şi adeverinţa-caracterizare a comandantului pen. Rm.-Sărat: „De la venirea acestui deţinut în acest penitenciar în permanenţă a avut o atitudine duşmănoasă faţă de conducerea penitenciarului. Dese au fost cazurile când a insultat cadrele din supraveghere manifestând nemulţumiri faţă de aplicarea regimului ce i se aplică. În momentul de faţă se menţine pe aceeaşi poziţie duşmănoasă faţă de conducerea penitenciarului şi de cadrele ce îl supraveghează.” Torturarea deţinutului a continuat. De foarte multe ori, deşi era imobilizat în pat, în plină iarnă era udat cu apă. Nu se putea da jos nici la tinetă, nici să-şi facă focul seara în aşa-zisa sobă. Aşa a fost chinuit până în toamna anului 1961 când a fost transferat în pen. Văcăreşti, unde a murit pe 10 mar. 1962.

RĂDULESCU-ZONER, Şerban C.

N. la 29 mai 1929. Din Bucureşti. Fiul lui Constantin şi al Elizei. A făcut parte dintr-o familie cu mulţi fruntaşi liberali trecuţi prin temniţele comuniste. Membru al Tineretului Liberal între 1945-1947, participant la manifestaţiile din 11 feb. şi 8 nov. 1945 şi la campania electorală din 1946, când a lipit afişe şi a distribuit manifeste. A făcut parte din grupul subversiv organizat de Laura Săulescu şi Gică Dobrescu, participând la două şedinţe. Aflându-se de existenţa grupului, Nicolschi a dat ordin de arestare. Datorită şansei, n-a fost găsit acasă şi a intrat în clandestinitate. (Tatăl său a fost luat ostatic şi tot printr-un noroc nesperat a fost eliberat după câteva ore, fără a fi anchetat). Fiind pus sub urmărire a părăsit Bucureştiul, a colindat prin satele de sub munte până a hotărât să se stabilească la Breaza. A făcut încă un pas pe calea clandestinităţii distrugându-şi buletinul cu numele adevărat de Zoner. A fost înfiat de unchiul său Rădulescu. Sub acest nume s-a ascuns mult timp. A scos câteva serii de elevi, între ei aflându-se şi un securist, trecut de la cursul elementar la cel superior, la fără frecvenţă. În acest timp elevul, lt. Tivilichi, întocmea raportele cu urmărirea la zi şi le înainta col. Ştrul Mauriciu, şeful Securităţii regionalei Ploieşti. Pe 18 feb. 1959, la ora 12, a fost arestat de pe stradă, din faţa primăriei Câmpina, şi condus la Securitate de „tovarăşul” elev, după 11 ani de clandestinitate. Anchetat la sediul Securităţii Ploieşti timp de 11 luni şi condamnat iniţial de T.M.Bucureşti la 5 ani temniţă grea, pentru „uneltire contra ordinii sociale”, pedeapsă majorată în urma recursului Procuraturii Militare la 6 ani temniţă grea. Detenţia în pen. Ploieşti, Galaţi, Jilava şi lg. de muncă Salcia, Stoeneşti şi Strâmba, din Balta Brăilei. A fost eliberat după 15 luni de închisoare. Graţiat prin dct. 393/26 iunie 1962. După punerea în libertate a refuzat să colaboreze cu Securitatea. După 1989 a fost deputat C.D.R. (1992-2000) din partea P.A.C., până la ieşirea acestui partid din coaliţie. Din 1996 este membru P.N.L., iar din sep. 2000, independent. Membru al Alianţei Civice din 1996, iar din 31 mar. 2001, preşedinte al A.C. A publicat cartea „A fost un destin (amintiri, mărturii, dezvăluiri)” în care descrie evenimentele la care a luat parte.

RĂDULEŢ, Otilia. Arestată în 1948 la Braşov.

RĂDULEŢ, Tatiana. Călugăriţă la Mânăstirea Tismana. Condamnată.

RĂDUNĂ, Gheorghe. N. la 11 nov. 1904. Fiul lui Gheorghe şi al Ilincăi. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŞ, Iosif. N. la 24 oct. 1912. Fiul lui Simion şi al Daciei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢ, Augustin. N. la 9 aug. 1937. Fiul lui Augustin şi al Rozaliei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢ, Bibi. N. la 20 iul. 1933. Fiul lui Dumitru şi al Floricăi. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢ, Florea. N. la 23 aug. 1938. Fiul lui Marin şi al Elenei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢ, Gheorghe. N. la 3 aug. 1906. Fiul lui Gheorghe şi al Opriţei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢ, Gheorghe V. Zis Cristea. Arestat în 1952, ca fost legionar. Condamnat administrativ. Detenţia în lg. de la Canal.

RĂDUŢ, Ion. N. la 2 apr. 1940. Fiul lui Chiriac şi al Mariei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢ, Ion. N. la 23 apr. 1925. Fiul lui Dumitru şi al Radei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢ, Ion. N. la 10 nov. 1922. Fiul lui Ioan şi al Elenei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢ, Marin. N. la 18 nov. 1824. Fiul lui Alexandru şi al Saftei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢ, Marin. N. la 15 sep. 1930. Fiul lui Ion şi al Mariei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢ, Marin. N. la 26 apr. 1915. Fiul lui Marin şi al Dumitrei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢ, Marin. N. la 4 aug. 1906. Fiul lui Petre şi al Elisabetei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢ, Nicolae. N. la 8 nov. 1907. Fiul lui Constantin şi al Elenei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢ, Nicolae C. N. în 1920 în satul Ghideşti – Bacău. După o lună de la întoarcerea din prizonieratul în U.R.S.S., a fost arestat pe 1 dec. 1955 şi dus direct în pen. Gherla.

RĂDUŢ, Pavel. Din com. Izvoarele – Olt. A fost împuşcat în timpul răscoalei ţărăneşti împotriva colectivizării din 15 ian. 1961.

RĂDUŢ, Pavel. Din Bucureşti, str. Berzei nr. 61. Magazioner la C.F.R. Mărfuri-Bucureşti. Membru P.N.Ţ. Fruntaş notoriu al sindicatelor, a reuşit să anuleze alegerile sindicale de la C.F.R. Griviţa Roşie. A refuzat să treacă la comunişti, rezistând presiunilor acestora. Din această cauză a fost dat afară din postul de la magazie. A participat activ la alegerile din 19 nov. 1946, deturnate de comunişti. La 2 feb. 1947 i s-a desfăcut contractul de muncă. Arestat la 15 aug. 1949, anchetat şi torturat în sediul Securităţii din Calea Rahovei. Condamnat la 7 ani muncă silnică, în urma unui proces înscenat de T. Sepeanu. Detenţia în pen. Jilava, în celulele 8, 10, 11 şi 5-secret. În nov. 1950 a fost transferat la pen. Aiud, iar după o lună în lg. de exterminare Peninsula. Transferat după 13 luni, ca pedeapsă, înapoi la Aiud, apoi la pen. Gherla şi Oradea. Peste tot a fost torturat şi pedepsit în lanţuri, cu cătuşe. Eliberat pe 14 aug. 1956, din pen. Oradea.

RĂDUŢ, Pavel. N. la 9 iul. 1913. Fiul lui Tudor şi al Ecaterinei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢ, Sofronie. Lucrător în sectorul aviaţie. Arestat la Timişoara din cauza mr. Ion Tobă, care făcea jocul Securităţii. Condamnat într-un lot al mişcării de rezistenţă Popp-Bujoi.

RĂDUŢ, Stancu. N. la 10 iun. 1932. Fiul lui Ion şi al Ioanei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢ, Zosim N. N. la 8 iun. 1913. Aviator. Arestat pe 28 mar. 1949. Condamnat în 1950. Detenţia în pen. Jilava şi Aiud. A murit pe 23 apr. 1954, în detenţie, din cauza torturilor ordonate de comandantul Coller.

RĂDUŢĂ, Bozgonete. N. la 3 mai 1914. Fiul lui Ştefan şi al Măriuţei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢĂ, Gheorghe. Din Brăila. Elev. Condamnat în 1949 de T.M. Constanţa, în deplasare la Galaţi. Detenţia în pen. Jilava, Târgşor, lg. Peninsula, atelierele Ovidiu.

RĂDUŢĂ, Gheorghe. N. la 18 apr. 1927. Fiul Frusinei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢĂ, Gheorghe. N. la 24 feb. 1929. Fiul lui Lupaşcu şi al Rariţei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢĂ, Gheorghe. N. la 17 mar. 1912. Fiul lui Voicu şi al Varvarei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢĂ, Ion. N. la 20 aug. 1912. Fiul lui Ioan şi al Mariei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢĂ, Marin. N. la 25 mar. 1917. Fiul lui Constantin şi al Radei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢĂ, Marin. N. la 11 mai 1914. Fiul lui Petre şi al Filofteiei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢĂ, Marin P. Din satul Odăile – Prahova. Învăţător. Arestat în nov. 1956. Condamnat în 1957 la 7 ani muncă silnică, în lot cu Petrescu Dumitru-Marinaru.

RĂDUŢĂ, Sofronie. N. la 17 iul. 1922. Fiul lui Dumitru şi al Anghelinei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢĂ, Teodor. N. la 13 oct. 1910. Fiul lui Ştefan şi al Ilincăi. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)

RĂDUŢĂ, Vasile. N. la 9 iul. 1902. Fiul lui Ştefan şi al Smarandei. Condamnat. (Arhiva S.R.I.)